Clădirea Primăriei apare pentru prima dată menţionată în documente la începutul secolului al XIX-lea. Monumentul poartă amprenta unui eclectism neoclasic de influenţă germană. În anul 1851, imobilul a fost acordat de domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, Eforiei, instituţie condusă de o persoană numită de guvern.
Această casă a aparținut Stolnicului Enachi Codrescu, de la care a trecut în 1806 prin testament la Gheorghe Loiz, fratele și Ioan Loiz, fiul Stolnicului. Acesta din urma a vândut-o Hatmanului Anastasa Bașotă. Pentru că fondurile locale nu erau suficiente, Grigori Ghica, în semn de dragoste față de aceste locuri, de care îl legau amintiri de familie, cumpără casele Codrescu-Bașotă și le dăruiește Eforiei. Documentul care atestă acest lucru se păstrează, în original, la filiala Botoșani a Direcției Generale a Arhivelor Naționale.
Clădirea a funcţionat şi ca sediu al Tribunalului, unde poetul Mihai Eminescu a lucrat ca şi copist. „Construcţia se identifică cu imaginea fostului Teatru «Mihai Eminescu», înainte de bombardamentul din 44”, spunea arhitesctul Mihai Mihăilescu, adăugând că nu se ştie anul în care a fost construit imobilul.
La începutul secolului XX, clădirea a fost modificată, extinzându-se spre zona de est. Primele restaurări ale clădirii au fost în perioada 1906-1914, iar cele mai recente au fost finalizate chiar în acest an. Costul lor a depăşit două milioane de lei.
