Acești sfinți au viețuit pe vremea împăratului Nero. Au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel și au pătimit pentru Hristos în Kolasia. Din Sinaxar aflăm că pe când își înălțau rugăciunile către Dumnezeu în sfânta biserică, împreună cu alți creștini, au năvălit asupra lor închinătorii de idoli. Atunci toți credincioșii care erau în biserică au fugit și au rămas numai Filimon, Arhip și Apfia, pe care, luând-i păgânii, i-au dus la Artoklis făcătorul de pâine al Efesului. Sfântul Arhip a fost bătut aspru și străpuns cu cuțite peste tot trupul, de persoanele care treceau pe acolo. Sfântul Filimon a fost bătut fără milă şi, fiind atacat cu pietre s-a săvârșit. Asemenea și Sfânta Apfia a fost ucisă cu pietre și în astfel de munci au trecut sfinții către Dumnezeu.
Sfânta Muceniță Cecilia
S-a născut la Roma din părinți foarte bogați. Făcând jurământul fecioriei înaintea lui Dumnezeu, Sfânta Cecilia a îmbrăcat pe dedesubtul hainelor strălucite la care o obligă rangul, cămașa aspră, semnul nevoințelor. Părinții ei au obligat-o însă la căsătoria cu păgânul Valerian, dar Cecilia, sfătuind-l pe mirele ei în noapte nunţii, l-a câștigat pentru dreapta credință. Acesta urmând sfatul ei, a mers la Episcopul Urban și s-a botezat. Valerian, mai târziu, l-a adus la Hristos și pe fratele lui, Tiburtie. Nu la mult timp după aceea frații au fost osândiți la moarte pentru credința lor. Deși fiind la locul de ucidere, acești frați minunați l-au dobândit pentru Hristos și pe comandantul gărzii, Maximus. Toți au dobândit cununa mucenicească. Sfânta Cecilia a îngropat cu cinste la un același loc sfintele lor trupuri. Ea a fost apoi adusă la judecată, căci neobosita propovăduia în rândul păgânilor dreapta credință. Fiind întrebată de către judecător care este sursa curajului ei, sfânta a răspuns: „Conștiința curată și credință neîndoielnică”. Sfânta Cecilia a fost osândită la moarte prin tăierea capului, luând cununa muceniciei împreună cu ceilalți aproape de anul 230. Sfintele ei moaște se află la Roma, în biserica închinată ei.
Ce este un sfânt?
Nicușor a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piață au trecut pe lângă o biserică. Mama să îl luă de mână și-l conduse în Biserică. Nicușor se miră și privi cu atenție la vitralii. În față la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinți. Și printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă. Nicușor întrebă: „Mamă, cine este acesta?”. „Acesta în față, răspunse ea, este sfântul Ioan Botezătorul”. Câteva zile mai târziu, băiatul a avut oră de religie. Profesorul i-a întrebat pe elevi: „Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”. Atunci se făcu mare liniște în clasă. Doar Nicușor ridică mâna și spuse: „Un sfânt este un om prin care strălucește Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Preot Olivian SANDU
