Cu siguranță, politicile externe ale statelor sunt extrem de importante atât pe linia globalizării cât și a suveranismului. O linie corectă, articulată, coerentă și înțeleaptă poate aduce mult bine nației ai căror conducători gândesc în profunzime. Din păcate, acest lucru la noi la români nu prea se mai întâmplă de zeci și zeci de ani (dacă nu chiar sute sau, și mai rău, mii!). Când afirm aceste lucruri gândul îmi fuge în colțul de rai numit Corbu, acolo unde un fost ministru de externe român, Adrian Năstase, își trăiește viața în puf și huzur. Pentru cei care nu știu, în perioada 28 iunie 1990 – 18 noiembrie 1992, Bombonel al nostru a fost vârful de lance al unei administrații criptocomuniste care încerca să-și facă loc pe mapamond, la o masă cât mai bună, ca să mă exprim așa, ca-n HORECA noastră cea de toate sezoanele. Așadar, în momentul în care Republica Moldova și-a declarat independența (27 august 1991), fotoliul de ministru de externe stătea, evident sub … fundulețul lui Bombonel. Și, ca și cum un arc spiralat și gros i-ar fi intrat brusc în spate, Adrian Năstase s-a și grăbit să recunoască această minune istorică, România devenind astfel, primul stat din lume care a recunoscut independența Moldovei. Chiar dacă emoțional putem cataloga această acțiune drept una legitimă și normală, din punct de vedere strategic, politic, istoric, diplomatic, a fost o eroare uriașă. Să mă explic, altfel veți trece la articolul următor și toată teoria mea ar rămâne în suspans. Nu o să mă leg de faptul că prin această recunoaștere se legitima pe mapamond un al doilea stat românesc, desprins evident din țara mamă ci denumirea noului stat – Moldova – care implică din multe puncte de vedere niște observații. În primul rând, care e Moldova adevărată? Cea până la Prut, cea dintre Prut și Nistru sau cea dintre Carpați și Nistru? Nu ar fi fost oare mult mai logic ca România să solicite schimbarea denumirii proaspătului stat independent în Basarabia sau Moldova de Est? Eu cred că da din moment ce pentru România, Moldova înseamnă Focșani, Bacău, Iași și Suceava iar peste Prut înseamnă Chișinău, Bălți și Soroca. Și apoi, de unde știm că peste ani și ani, diriguitori de la Chișinău (exponenți ai imperialismului rus, evident!) nu vor lupta pentru reîntregirea nației adică pentru alipirea la „patria mamă” a fâșiei dintre Prut și Carpați? Iată de ce denumirea de Republica Moldova trebuia de la început, din 1991, amendată de către administrația Iliescu prin ministrul de externe de atunci, Adrian Năstase. Să nu uităm nicicând (nu, nu să iubim trandafirii, ei fiind aici simbolul multor nereușite!) că Grecia a blocat pe toate căile, timp de 27 de ani, intrarea în lume a ținutului desprins din Iugoslavia numit Macedonia. Situația a fost trasă la indigo: o bucată din respectivul ținut se află în Grecia, o bucată tocmai se separase de Belgrad). Și până la urmă, grecii au reușit, fosta regiune iugoslavă devenind în scripte Republica Macedonia de Nord! Repet, 27 de ani (din 1991 până în 2018) s-au zbătut grecii și și-au atins ținta: s-a legiferat astfel existența unui stat care se învecinează și se înrudește fratern cu o regiune din nord-vestul Greciei dar este o altă entitate, o altă gâscă în altă traistă, cum ar spune românul. Și moldoveanul, indiferent dacă e din Estul sau din Vestul Moldovei, tot așa ar zice! Așadar, atunci când există coerență, inteligență și viziune în politica externă a unei țări, se ajunge la rezultate pozitive. Ceea ce la noi nu s-a întâmplat, existența simultană a unei regiuni din România numită Moldova dar și a unui stat independent fiind o anomalie care, cândva va fi exploatată de unii și nicidecum în folosul nostru. Din punctul meu de vedere, niciodată nu e prea târziu pentru corectarea unei greșeli. De altfel, una dintre devizele mele în viață care s-a dovedit extrem de utilă și benefică este aceea că, în afară de moarte, orice poate fi corectat, reparat sau vindecat. Așadar, încă mai sper că ar putea fi inițiate niște demersuri care să elimine anomalia aceasta cu existența a două state surori având aceeași limbă, aceleași culori la drapel, același popor și parțial, aceeași denumire. Nu pot fi mai multe Moldove ci una singură alcătuită din Moldova de Vest și cea de Est sau din Basarabia și Moldova Românească. Altfel, în ochii lumii din afară, ne vom rătăci în continuare printre confuzii, moldovean fiind și eu dar și Igor din Chișinău. Or eu am pașaport românesc emis de București pe când fratele de peste Prut îl are emis de Chișinău! Aparent, nu-i mare lucru dar e bine să știm cine și ce suntem. Pentru că degeaba vărsăm lacrimi la podurile de flori de peste Prut dacă în rest suntem cetățeni ai două țări diferite dintre care una „ține” și teritorii din cealaltă. Care o fi ea?
Republica Basarabia sau Moldova de Est – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Editorial
În ce Matrix au trăit nostalgicii? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului...
Editorial
AI și maimuțele – Dumitru MONACU, scriitor
Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba...
Botoșani
nori împrăștiați
2.6
°
C
2.6
°
2.6
°
93 %
1.5kmh
49 %
Dum
3
°
lun
4
°
mar
4
°
mie
6
°
joi
7
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Având în vedere că se apropie sărbătorile, s-au montat semne și pentru musafiri.
EDITORIAL
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
EPIGRAMA ZILEI
Tot votând răul cel mai mic
N-am realizat nimic
Așadar și prin urmare
Încercăm cu ăla mare?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...