Consiliul Fiscal, instituție condusă de Daniel Dăianu, critică, într-o amplă opinie, legea privind măsurile fiscale și ordonanțele privind reducerile de cheltuieli publice, spunând că, deși ele sunt un prim pas către echitate și o reformă mai amplă, ele sunt insuficiente și sunt făcute intempestiv, netransparent, duc la neplăți de facturi ale proiectelor deja implementate, duc la cheltuirea arbitrară și discreționară a fondurilor publice, iar unele dintre ele vor afecta mersul economic al României în perioada următoare și vor face ajustarea fiscală mai dificilă în 2024.
Consiliul Fiscal susține că „este de înțeles demersul de a restrânge cheltuieli, de a utiliza mai bine banul public, având în vedere dimensiunea deficitului bugetar care se conturează în 2023”. Din evaluări ale Consiliului Fiscal, acest deficit, ajuns la 3,55% pe primele 9 luni ale anului în curs, ar atinge cca. 6,5% din PIB (în termeni cash), în 2023, în lipsa acțiunilor de corecți.
Instituția afirmă că noua ordonanță de reducere a cheltuielilor ce vizează bugetul din anul 2023 este, în fapt, o rectificare bugetară. Cu toate acestea, Consiliul Fiscal susține că „este surprinzătoare motivarea publică a OUG nr. 90/2023 (ordonanța de reducere a cheltuielilor bugetare, n.r.) în sensul stopării unor cheltuieli excesive, necontrolabile”. „Facem această afirmație întrucât cheltuielile ordonatorilor de credite sunt constrânse de alocările existente prin legea bugetului, inclusiv prin rectificări bugetare. Prin urmare, o rectificare bugetară propriu-zisă se putea face”, susține instituția.
Privind setul de măsuri fiscale, recent promulgate sub forma Legii nr. 296/2023, Consiliul susține că, oricât ar fi de controversat, este un pas în direcția bună privind realizarea unui regim fiscal echitabil prin eliminarea de exceptări și portițe, combaterea evaziunii fiscale; el ar putea aduce venituri fiscale suplimentare între 0,9-1,4% din PIB în 2024. „Dar este cale lungă încă până la un deficit bugetar sub 3% din PIB în mod durabil”, arată instituția.
Totuși, Consiliul Fiscal pledează pentru măsuri care să respecte reguli fiscale, să țină cont de criterii de transparență și bune practici. Mai precis, Consiliul critică implementarea măsurilor prin derogare de la regula din Codul Fiscal care oferea un termen de minimum 6 luni între momentul publicării în Monitorul Oficial al României și momentul producerii efectelor.
În plus, potrivit instituției, prevederile care permit mutarea creditelor bugetare de la investiții la cheltuieli curente anulează regulile privind rectificările bugetare și accentuează arbitrariul privind utilizarea resurselor publice și discreționarismul în alocarea acestora.
Din perspectivă macroeconomică, Consiliul Fiscal susține că este foarte probabilă o generare de arierate la nivelul execuției bugetare cash, ceea ce poate reduce creșterea economică mai mult. În plus instituția critică neprimirea facturilor pentru cheltuieli de investiții deja realizate, neplata facturilor deja primite și rerutarea acestor sume către cheltuieli curente, afirmând că acestea vor afecta mersul economic al României în perioada următoare și vor face ajustarea fiscală mai dificilă în 2024.
Avem „o negare a realității”
Consiliul Fiscal mai afirmă că utilizarea Fondului de Rezervă al Guvernului, înlocuind de facto rectificări bugetare, creează „un precedent ce implică riscuri majore, de la lipsa de transparență în execuția bugetară până la utilizarea discreționară și accentuarea recurgerii la derogări de la regulile fiscale”. Consiliul susține că realizarea unor rectificări bugetare propriu-zise era posibilă, chiar dacă situația este foarte dificilă și este nevoie de măsuri urgente de restricționare a cheltuielilor. Instituția precizează că, având în vedere cadrul instituțional-legislativ și faptul că Ordonanțele Guvernului trebuie aprobate de Parlament, nu este exclus ca o rectificare propriu-zisă să trebuiască să fie adoptată înainte de finalul anului 2023.
Consiliul Fiscal transmite că în România avem „o negare a realității”. „Nu se înțelege că o corecție de amploare, fie și graduală (în câțiva ani), de la peste 6,5% la 3% din PIB, înseamnă, caeteris paribus, reducere de venituri – este o reducere a absorbției interne de bunuri și servicii. Iar corecția nu se poate face numai pe partea de cheltuieli, dat fiind nivelul foarte jos al veniturilor fiscale și nefiscale; a crede că se poate obține ajustarea prin taxa prin inflație, în condițiile date, este o fantezie. CF a subliniat acest aspect în mod repetat”, arată instituția.
