Cătălin MORARU
redactor şef
În ultimii zece ani, conform datelor de la Ministerul de Finanţe, România a primit de la Uniunea Europeană 44 de miliarde de euro. Şi a plătit 15. Adică, UE a pompat în România aproape 30 de miliarde de euro. E bine de ştiut asta, pentru cei care înjură structurile europene, în frunte cu guvernanţii actuali.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este cât rău ne face Europa, ci unde sunt banii? Ce s-a făcut cu banii europeni? Evident, mulţi s-au dus în agricultură sub formă de subvenţii. Dar au mai rămas destui. Cum de, cu atâţia bani europeni, plus alocările de la bugetul de stat sau cele locale, avem în continuare cele mai proaste drumuri, cei mai săraci copii din Europa, şcoli jerpelite, spitale idem? Motivele nu sunt foarte multe. În primul rând nu a fost stabilită o strategie a folosirii banilor europeni. În al doilea rând, s-a furat enorm.
În afară de proiectele europene de genul „Să fim mai buni la suflet” şi de parcurile construite la ţară, absolut fără nici o utilitate, mai toate proiectele europene au fost cu probleme. Ce se întâmplă în situaţia în care organismele UE ajung la concluzia că nu s-au respectat proiecte e simplu. Întrerup liniile de finanţare, iar lucrările respective sunt plătite din bugetul de stat. Nu e valabil asta pentru entităţi private, să fie limpede, acolo oamenii şi-au făcut treaba, că altfel trebuiau să pună bani din buzunar. E vorba de situaţiile în care a fost implicat statul, prin diversele sale instituţii.
Pentru acest gen de proiecte începute cu europenii şi terminate la suprapreţ cu bugetul de stat sunt judecaţi foarte mulţi demnitari, gen Elena Udrea, unii ies deja din puşcărie, ca Monica Iacob Ridzi. Seria e întregită de o pleiadă de primari, preşedinţi de consilii judeţene, directori de instituţii şi parlamentari. Cum bine spunea Olguţa Vasilescu pe la o televiziune, aproape nu există lider local PSD care să nu aibă un dosar penal. Din cauza statului paralel, evident, că ei sunt curaţi ca lacrima.
DNA face socotelile pentru un caz anume, că asta e treaba direcţiei respective. La cazul Dragnea-TelDrum, prejudiciul e de 28 de milioane de euro. Citeam însă un articol scris de un foarte bun jurnalist de investigaţie, care a făcut un pas mai departe. A găsit ce s-a întâmplat după ce OLAF a terminat anchetele în cazul respectiv de la Teleorman, plus încă un drum judeţean din Buzău, cu mod de lucru tras la indigo. UE pur şi simplu a încetat plăţile către România pentru modernizarea drumurilor judeţene. Era vorba de 800 de milioane de euro, cu această destinaţie, bani care trebuiau cheltuiţi de români. Atât au costat de fapt şmecheriile prietenilor lui Dragnea din Teleorman. Şi nu ştiu cum e la alţii, dar la Botoşani ar fi fost tare buni nişte bani pentru reparat drumuri.
Aşa trebuie să calculăm preţul pe care l-am plătit noi, ca ţară, pentru şmecheriile celor pe care i-am votat. De aia au renunţat aproape complet pesediştii de la guvernare la bani europeni. I-au păcălit pe oameni că fac un buget bazat pe fondurile europene şi nu au atras aproape nimic, în afară de subvenţiile agricole, care veneau oricum. Pentru că banii europeni nu se pot fura aşa de uşor ca cei de la buget. Aşa că guvernul preferă să facă împrumuturi şi pentru puţinele proiecte de investiţii pe care le are. Am avut trei miliarde de lei pentru autostrăzi. I-am dat înapoi, că nu i-am putut cheltui. Săptămâna trecută l-am auzit pe ministrul transporturilor, la şedinţa de guvern, cum se lăuda că sunt gata actele pentru un împrumut necesar la studii de fezabilitate şi alte ghiduri pentru drumuri. Mecanismul îl ştim, se face studiul de fezabilitate, nu sunt bani la buget pentru drumul respectiv, trec doi ani, studiul e vechi, se face altul, pe bani buni, şi tot aşa.
Nu e nici un secret care e destinaţia banilor. Vedem în jurul nostru o mulţime de oameni bogaţi, foarte bogaţi chiar, care toată viaţa au lucrat la stat, pe salariu de bugetar. Un exemplu bun e chiar Liviu Dragnea, urmăriţi declaraţiile lui de avere, de prin 2004 încoace. Când a intrat în politică avea trei mii de dolari într-un cont. După ce ajunge preşedinte de consiliu judeţean, începe brusc să înflorească. Cu trecerea timpului, se mai adaugă averii familiei câte un teren sau două, maşini, îşi face o vilă uriaşă, iar sumele din conturi cresc precum Făt Frumos. Mai cumpără terenuri, un hotel chiar, spaţii comerciale.
Fără îndoială că destui bugetari citesc ziarul ăsta. Mulţi dintre dumneavoastră aveţi salarii mai mari decât avea Dragnea în acele vremuri. De ce nu vă cumpăraţi un hotel? Dar în vacanţă în Brazilia când mergeţi? Copiii dumneavoastră ce fac, nu v-au făcut încă un jeep BMW cadou? Nu aveţi o vilă impunătoare, în mijlocul târgului? Întrebările astea sunt retorice, evident. Dar ne ajută să înţelegem asaltul disperat asupra justiţiei ce are loc zilele astea, sub oblăduirea PSD.
