A fost eparhul cetății Nagran din sudul Arabiei în timpul împăratului Iustin (sec. V). A dobândit moarte mucenicească, în anul 523, împreună cu alți patru mii de creștini, preoți, monahi, monahii, bărbați, femei şi copii, când păgânul Dunan a pornit război împotriva acestei cetăți. Sinaxarul amintește faptul că deși Areta era atât de înaintat în vârstă încât nici nu putea umbla, acesta a întărit prin cuvânt pe locuitorii cetății în credința în Hristos.
În veacul viitor nu ne vom ruga lui Dumnezeu ca să cerem ceva, căci în acea Patrie a libertății, firea noastră nu se schimbă nici nu se abate din frică de împotrivire, ci desăvârșită este în toate. Lumea aceasta este o călătorie cu nevoințe și un stadion de alergare. Și răstimpul acestei vieți este vremea de luptă. În Țara unde e luptă și în vreme de război, nu este nici o lege. Adică Împăratul nu pune margini și măsuri ostașilor Săi până la sfârșitul războiului, când toți oamenii se adună în faţa porților Împăratului Împăraților și fiecare este cercetat acolo, dacă a avut răbdare în luptă, dacă nu s-a lăsat biruit sau dacă dimpotrivă, a întors spatele (a fugit).
Prin smerenie, chiar dacă nu ai fapte, multe păcate Ți se iartă. Iar faptele fără smerenie nu-Ți sunt de nici un folos; dimpotrivă, multe rele ne găsesc nouă.
Precum din iubirea pântecelui se naște tulburarea gândurilor, tot astfel, din multă vorbire și din neorânduiala vorbelor, se naște necunoștința și ieșirea din minți.
Grija de lucrurile lumești tulbură sufletul și învăluirea cu ele tulbură mintea și o scoate din liniștea ei. Se cuvine călugărului care s-a predat pe sine ca un ogor lucrării celei din ceruri, mereu, în toată vremea, să fie fără de nici o grijă lumească pentru ca cercetându-se pe sine, să nu afle în sine absolut nici un lucru al veacului acestuia de acum. Pentru ca gol de aceste lucruri, fără de încetare, ziua și noaptea să petreacă în legea Domnului.
Ostenelile cele trupești fără de curățirea minții, sunt ca un pântece neroditor și ca niște sâni uscați. Că prin ele nu se poate apropia sufletul de cunoașterea lui Dumnezeu. Că ele fac trupul să se istovească dar nu se îngrijesc să dezrădăcineze patimile din minte. De aceea nu vor secera nimic. Nu este curat cu fecioria (feciorelnic) cel ce-și păzește trupul neîntinat de vreo împreunare, ci cel ce se sfiește (se rușinează de sine) și atunci când este singur. Dacă iubești înțelepciunea, gonește gândurile rușinoase, îndeletnicindu-te cu citirea și cu rugăciunea cea neîncetată și apoi te înarmează împotriva pricinilor firii. Căci nu poți vedea în sufletul tău curățire fără de acestea.
Dacă ești cu adevărat milostiv, atunci când ești jefuit de ale tale pe nedrept, nici nu te necăjești înlăuntrul tău, nici nu vorbești despre paguba ta altora. (Pr. Arsenie Boca)
Preot Olivian SANDU