Fac ce fac ai noștri guvernanți și (iar) ne iau de proști. Astfel, pentru aleși, importante sunt vorbele, nu faptele. Important e să aibă cu ce se lăuda, că în rest… În rest dezastru pe toată linia. Premierul minune s-a făcut de râs cu cumpărăturile lui consistente în schimbul cărora n-a dat nici măcar un sutar. Adevărul e că nici n-a primit mare lucru… Prețurile cresc, puterea de cumpărare slăbește cu fiecare măsură luată de autorități în folosul cetățeanului plătitor de taxe și impozite. Se anunță noi măsuri în sprijinul românilor cu venituri mici. Pentru început, cine are pensia mai mare de două mii e tăiat de la ajutoare pentru încălzire. Aia e, trăim vremuri de criză și trebuie să facem cu toții sacrificii. Bine, nu chiar cu toții; fericiții posesori ai pensiilor speciale se sacrifică și ei, dar nu acum, ci mai încolo, într-un viitor foarte îndepărtat.
Acum, că au rezolvat-o cu pensiile speciale (că tot veni vorba, nu am găsit nicăieri reacția lui Rareș Bogdan față de ultima măgărie pe linie de speciali), aleșii lucrează pentru binele poporului, dar nu chiar tot poporul, ci doar la nivel de reprezentanți. Cei mulți și mărunți să mai aștepte, că de asta avem guvernanți responsabili și implicați. Astfel, majorarea valorii voucherelor de vacanță se înscrie cu brio în categoria măsurilor „vă dăm cu o mână și vă luăm cu amândouă”. Teoretic, bugetarii mărunți au motive de bucurie. Voucherele de vacanță au crescut de la 1450 la 1600 de lei. Mare afacere, nu? Mare afacere pentru stat. Asta pentru că, pe lângă impozitul pe venit încasat de stat pentru tichetele de concediu, majorarea vine cu contribuții la sănătate. 10%, că așa e firesc. Matematica simplă ne arată că beneficiarul pierde mai mult decât câștigă. Până acum, pentru voucherele de 1450 de lei i se reținea pe statul de plată impozitul de 10%, adică 145 lei. Odată cu majorarea i se vor reține 15 lei în plus la impozit, dar va mai plăti și 160 de lei drept contribuții la sănătate. Mai pe scurt, creșterea valorii tichetelor de vacanță cu 150 de lei îl va costa pe bugetarul mărunt 175 de lei în plus. Potlogărie guvernamentală? Puțin spus. Șmecherii din turism au protestat contra transformării voucherelor în bani – cică dacă dispar tichetele se duce de râpă turismul național –, dar nu suflă o vorbă despre bătaia de joc la care sunt supuși deținătorii de tichete.
Astfel, operatorii care se îndură să primească turiști cu vouchere au prețuri sensibil mai mari decât concurența care nu se complică cu așa ceva. O cameră „la liber” costă 180 de lei, în timp ce similara la tichete se închiriază cu 260 – 280 lei pe zi. Condiții similare, nicio deosebire; adesea e vorba despre aceeași unitate de cazare, dar cei care lucrează cu tichete mai au pretenția și la comision. Cică pentru efortul depus la prelucrarea acestora. 5 –10%, că doar omul nu dă banul lui, dă din tichetele statului.
Contabilitatea onestă ne arată că, de fapt, voucherele aduc beneficiarului mai multă pagubă decât beneficii, dar aleșii se încăpățânează să susțină cât de grozave sunt. Operatorii din turism visează ca tot românul să primească așa ceva, să aibă pe cine jecmăni. Mult mai onest ar fi ca statul să deducă din impozit cheltuielile de vacanță. Se întâmplă în statele civilizate, este de unde lua exemplu. Te duci la departamentul de contabilitate cu factura de la hotel și din impozitul datorat statului ți se deduc 1600 de lei, ce e așa de greu de pus în practică? Și te poți caza la orice hotel, nu mai ești pus în situația umilitoare de a negocia cu nemernicul despre care știi foarte bine că acceptă vouchere doar pentru că așa poate să te jefuiască legal.
În România e greu… Greu cu reforma, greu cu mentalitatea. Statul se laudă că te ajută când, de fapt, îți ia mai mulți bani decât îți oferă cu atât de lăudata creștere a valorii tichetelor de concediu. Ar trebui să crape de rușine obrazul celor care au moșit așa o ordonanță, dar n-o să vedem așa minune. Ca să-ți crape obrazul trebuie mai întâi să dispui de așa ceva.
