Pe 16 martie 1855, vornicul Costache Roset din Botoșani își făcea testamentul. Era trecut de 75 de ani, iar din căsătoria cu Maria Gheuca nu avusese copii. Prin testament, lăsa o parte a averii fiicei adoptive, Harieta, iar alta o împărțea nepoților și bisericilor.
Costache Roset se născuse la Țarigrad pe 21 mai 1770 (sau 1769). Învățase cu diferiți dascăli gramatica, logica, poetica și filosofia și vorbea curent greaca, franceza și turca. Venise, în 1806, dinȚarigrad, mai întâi la Iași, apoi se mutase la Botoșani, deținând numeroase funcții, printre care: ispravnic de Dorohoi (din 1815), comis și vornic de Botoșani (din 1818), epitrop al târgului Botoșani (din 1825), președinte al Eforiei Botoșanilor (din 1835). Era ridicat la rangul de vel postelnic în 1842 și la cel de vel vornic în 1843. Fusese proprietarul moșiei Tomești, avea două hanuri de piatră, zece dughene de piatră și o casă de piatră în mahalaua Vrăbieni din Botoșani, cumpărată în 1820 de la paharnicul Enacachi Leon.
Ctitorise o biserică, cunoscută astăzi drept biserica Rosetti din Botoșani. Pe pisania de deasupra ușii, N. Iorga descifrase odată:
„Vezi dum[nea]ta, o cetitoriule, ca aceasta sfântă și d[u]mnezeească beserecă ce să numește și să prăznueaște hramul întâmpinării D[o]mnului H[risto]s și al Sfinților Împărați Costantin și Elenna, este din temelie lucrată, prin osărdie și cheltueala d[umi]sale Spatar[ul] Costachi Roset și sotiea d[umi]sale Mariea născută Gheuca, ca să le fie spre vecinica pomenire; let 1826, Iulii 15”.
Fusese îngropat în cavoul familiei, în biserica ctitorită de el, pe care o înzestra, prin testament, cu o parte din moșia Tomești, cumpărată în 1851 de la boierul Alecu Miclescu, și cu cele zece dughene de piatră.
Pe niște căsuțe de lângă biserică, tot N. Iorga descifrase inscripția care dovedea și zidirea unei școli de către vornic:
„Această școală s’au făcut în ograda s. bisărici cu hramul Stratenie de Marele-Vornicu Costachi Rosăt, spre învățătura di psaltichie, grecești și moldovenești, a copiilor săraci; ci s’aînceput la anul 1831, Septevri 1, spre învățătura lor, în veci”.
Grija acestei școli a avut-o continuu. Închinând biserica Stratenia mănăstirii Vorona, pe 20 octombrie 1851, Costache Roset preciza în testamentul din 1855:
„Cu îndatorire de a să păzi școala de psaltikie cu ne strămutare în veci, după cum să urmiază și pănă acum”.
Iar în 1857, în „Codichel” la testament, scria:
„Pentru mai buna înlesnire a plăţii a doi Profesori în Limba Greacă și Românească din clericii Bisericii, după cum s-au urmat și până acum; fără a ave vreodinioară Vornicia Bisericească vreun drit orăi supt ce cuvânt a pute înstreina aceste toate daruri cu cari se află înzestrată Sf. Biserica Stratenia, atât aceste de acum, cât și cele mai denainte urmate la 1851 octomb. 20 rămânând în veci temeinici şi nestrămutate dela Sfânta Biserică. (…) dobânda ce sa faci până la darea Sinetului primind Du(mnea)lui Banul dela Dumneaei Hanrieta a împărți pi la toţi ucenicii ce s-or afla în vremea acea la școala Sf. Biserici Stratenia, potrivind ca să fie căti uni galbăn fieștecărui școler: iar neajungând din banii zisei dobânzi, atuncea binevoi Dum(nealui) Epitropul a potrivi din alţi bani” (R. Rosetti, Familia Rosetti. II. Celelalte ramuri, București, 1940, p. 100-101).
În viață fiind încă, vornicul Costache Roset susținuse și spitalul spital fondat la 1838 de comisul Ioan Mavromati. În 1846, Epitropia spitalului din Botoșani înștiința, prin raportul nr. 83 Epitropia Mănăstirii Sf. Spiridon că „Dlui Vorn. Costachi Roset din acel oraș, au dănuit în folosul casei ospitalului de acolo, fondosul unei dughene, a căreia venit anuielnic de chirie este astăzi în sumă de 20 galbeni”. Anunțul se făcea public prin „Foae sătească a Principatului Moldovii” (1846, An. 8, nr. 22, nr. 43-44, p. 173). În același an, vornicul măi dăruiește o dugheană de piatră spitalului din Botoșani, în lista donatorilor figurând cu două dughene în anul 1846 (A 150-a aniversare de la Înființarea așezămintelor Sf. Spiridon (1757-1907), Iași, Tipografia „Dacia”, Iași, p. 12).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
