De când lumea și pământul, omul a fost plăsmuit să depindă de ceva. Dacă la începuturile lumii toate dependențele erau de tipul basic (hrană, căldură, odihnă, etc.) astăzi, în al treilea mileniu după Cristos, pe lângă cataclismele universale provocate de droguri, alcool, jocuri de noroc sau jocuri electronice, țigări, sex, crește ca Făt Frumos din poveste o altă molimă, și anume dependența de putere și de bogății. Ultimul exemplu în acest sens ni l-a servit pe tavă mass media în prag de weekend, când baronul săracilor, Gheorghe Buzatu (președinte al CJ Vaslui) a fost prins cu … mita în sac, adică cu peste un milion și un sfert de lei în portbagajul mașinii sale. Cu această ocazie am aflat și noi, cei mulți și proști (da, suntem proști pentru că votul nostru a creat asemenea hahalere!) cam ce avere are arendașul celui mai sărac județ din România, în condițiile în care și el și familia lui nu au dezvoltat niciodată vreo afacere, ci au supt cu sârg de la bugetul de stat. Direct sau indirect, prin acel para îndărăt devenit sport național printre cei de la butoane. Afirm asta întrucât, dacă instituțiile statului ar funcționa corect, o mulțime de șefi de CJ-uri, primari, miniștri sau alți bugetari de lux ar fi trebuit să fie luați la întrebări. Cum la noi toate se spală la prima ploaie, peste ceva timp, Buzatu, degrevat ce-i drept de funcția supremă din Vaslui, va deveni un potent om de afaceri cu un capital substanțial, liber de orice sarcină, în loc să i se confiște toată averea căpătată imoral. Nu spun ilegal, pentru că în mod sigur este acoperit cu o droaie de hârtii care îi protejează proprietățile. C-așa-i în România. Dacă ar fi după mine, asta ar trebui să se întâmple: confiscare și liber, băiete, să vedem cum te descurci pe cont propriu! Nu pușcărie, nu arest, nu nimic, întrucât acolo, la mititica tot banii noștri i-ar toca! Observăm așadar că dependența de bani și putere devine mai periculoasă decât multe altele prin faptul că e cocoloșită și protejată de multe ori de la vârful politicii deși, în acest caz, Ciolacu a avut o poziție corectă prin propunerea de excludere din PSD. O atitudine surprinzătoare pentru acest partid care aproape de fiecare dată s-a făcut zid și parapet în fața justiției pentru marii corupți, baroni locali. Una peste alta, nu pot pricepe nici să mă picuri cu lumânarea de ce adună acești oameni ca hârciogii când dorm tot într-un singur pat, mănâncă tot cu o lingură și fac sex tot cu un singur organ. Asta ca să revin la dependențele basic de care aminteam în debutul acestor rânduri. Cât vor să adune și mai ales, pentru ce? Că atunci când vine cea cu coasa lasă totul în urma lor, inclusiv furtișagurile. La ce le folosește averea uriașă? De ce nu își pot ostoi pofta asta nebună de bani și putere? De ce nu pot vedea și alte minunății ale acestei lumi în care nu sunt decât niște chiriași vremelnici? Știu ei pe mâna cui vor ajunge bogățiile adunate cu atâta râvnă? Pentru a-i trezi din transă o să prezint pe scurt o istorie sută la sută adevărată, petrecută în urmă cu vreo 30-40 de ani într-o localitate din nordul Moldovei. Preotul din sat, aflat la o vârstă înaintată, îi solicită singurei fiice căsătorită la București, să vină acasă unde avea o gospodărie bine pusă la punct, casă mare, livadă, terenuri agricole, animale, stupi, oi, vaci și toate cele. Fata preotului, imediat ce a ieșit la pensie, a venit împreună cu soțul ei la locul de baștină. Nu aveau copii, drept urmare schimbarea de domiciliu nu era o așa mare problemă. Odată instalați, au angajat o femeie sărmană să îi ajute la treburi. Era una dintre cele mai necăjite femei din sat. În câțiva ani, preotul și preoteasa au plecat la Domnul. La scurt timp, fata preotului s-a îmbolnăvit de cancer și în șase luni era deja pe lumea cealaltă. Ginerele preotului, deși nu era la prima tinerețe, s-a … dedat la cele lumești și a lăsat gravidă femeia care îl ajuta la treburi. În timp ce aceasta era gravidă în luna a cincea, omul nostru a făcut infarct și a murit. Astfel, copilul zămislit în pântecele unei femei strivite efectiv de sărăcie s-a născut într-o casă mare și frumoasă cu o mulțime de proprietăți. Credeți cumva că preotul, adunând toată viața bogății s-a gândit măcar o secundă pe mâinile cui va ajunge averea sa? Reamintind că întâmplarea este sută la sută reală, revin cu o întrebare care ar trebui să-i facă pe acești hârciogi mai umani, mai ponderați: știți voi, peste o generație sau două pe mâinile cui va ajunge averea voastră? Dacă bogăția nu ar fi de furat, aș înțelege să o supravegheați, să o ocrotiți ca pe Sfântul Graal. Dar așa, nu e oare păcat de stresul, de eforturile voastre (în rău, firește!) de morcovul pe care îl purtați o viață întreagă? Chiar acolo ajunge dezumanizarea încât doar banii și puterea reprezintă orgasmul suprem pentru voi? Dacă da, atunci sunteți de compătimit mai mult decât toți drogații din lume…