Cazul șoferului drogat care a intrat cu mașina într-un grup de opt tineri ucigând doi și băgându-i pe restul în spital continuă să revolte opinia publică, ceea ce nu e puțin lucru într-o țară locuită de cetățeni cu memoria scurtă. Situația a escaladat și încetul cu încetul familia Pascu se reunește în spatele gratiilor. Miruna Pascu a fost arestată preventiv pentru șantaj și obstrucționarea justiției, iar Mihai Pascu e, pentru moment, sub control judiciar. O familie de infractori, cum s-ar spune, care și-a bătut joc de oameni și de lege într-un mod care duce cu gândul la sloganul „Pentru că putem”. Au bani, au relații, deci pot…
Multă revoltă, multă furie și multă damnare pe familia Pascu. Românul priceput la dat cu părerea știe ce le-ar face dacă ar sta în puterea lui. Din păcate, familia de parveniți Pascu nu e o excepție pentru societatea românească, e cât se poate de reprezentativă. În România prima grijă a familiei unei pramatii este să „fie totul bine”, să rezolve ce e de rezolvat să nu sufere copilul. Astfel, nu trebuie să lucrezi prea mult în învățământ până să ți se arunce în față întrebările de bază din arsenalul părinților răzgâiaților din România: „Da’ numai al meu face așa?” „Da’ chiar al meu e cel mai rău din clasă?”, „Da’ pe alții nu-i vedeți?”. Și, desigur, „Înțeleg că aveți ceva cu mine sau cu copilul meu”.
Cineva mi-a relatat cazul unuia a cărui progenitură a băgat în spital un coleg. Chemat la discuții de direcțiunea școlii, individul și-a apucat părintește odrasla de umăr și i-a spus de față cu toată lumea „Gogule (nume schimbat, se înțelege), stai liniștit, cât e tata lângă tine nu ți se poate întâmpla nimic rău”. Și apoi a început să urle că ciomăgarul lui e, de fapt, victima. Că prea s-au pus profesorii cu gura pe el. Mda, întâmplare made în România, țara în care părinții se simt mai rușinați dacă odrasla le rămâne repetentă decât dacă termină douăsprezece clase fără să știe alfabetul. Sunt părinți pe care numai perspectiva repetenției îi aduce la școală, nu de alta, dar cum să tai aripile la copil? Nu-i interesează comportamentul, destinul mutilat al colegilor nevoiți să le suporte violentele apucături, nu-i interesează nimic. Copiii lor nu sunt vinovați, anturajul… Anturajul este de vină. Copilul meu nu face așa ceva…
Atunci când odrasla cu apucături comite una nefăcută, românul revoltat pe familia Pascu intervine în modul acela care duce cu gândul la turnat apă la rădăcina răului. Se înființează cu capsa pusă la școală, amenință cu televiziunea, Inspectoratul și Ministerul și nu acceptă nicio sancțiune pentru că acesta „distruge viitorul copilului”. Câți dintre români nu procedează asemenea familiei Pascu? Posibilitatea de intervenție protectoare e limitată doar de veniturile familiei, dar tupeul nu lipsește. Șmecherii cu bani au la degetul mic Poliția și se bat pe burtă cu judecătorii și procurorii. Își scot progeniturile din orice încurcătură, chiar și în caz de crimă. Iar românii de rând îi arată cu degetul în timp ce visează să fie ca ei. Se străduiesc să fie familia Pascu. Copilul lor nu face rău, au înțeles alții greșit. Anturajul e cel care face rău, nu lipsa de educație și supraveghere din partea familiei. Și, dacă odraslei i se înfundă – când nu ai suficiente resurse să-ți aranjezi dreptatea se mai întâmplă și astfel de neprevăzuturi (sic!) – familia se grăbește să arate cu degetul spre un nemernic mai mare decât cel pe care l-a crescut. Nu există asumare, există doar vina altuia și un ticălos care chiar merită închis. Vlad nu e drogat, e un drogat între drogați (manevra Mirunei Pascu de a bagateliza fapta fiului pe motiv că toți tinerii s-ar droga). Familia nu are nicio remușcare, nicio vină pentru educația proastă servită vlăstarului, doar „s-a întâmplat”. S-a întâmplat, dar nu din vina lui sau a noastră. Anturajul… Cineva care i-a făcut rău și i-a pus droguri în băutură, că Vlăduț al nostru nu face așa ceva.
Îi vedem pe Vlad, Miruna și Mihai Pascu peste tot. Dar cel mai adesea refuzăm să-i identificăm când îi vedem în oglindă.
