Expresia, mai puțin cunoscută, este folosită ori de câte ori se încearcă justificarea unei acțiuni în care sunt vizați, deopotrivă, cei vinovați și cei nevinovați, sau justificarea unei acțiuni violente desfășurate în mod arbitrar. Practic, formula din titlu introduce noțiunea, mult mai cunoscută, de victime colaterale. Pentru a ajunge la originea expresiei trebuie să călătorim, imaginar, în urmă cu mai bine de opt secole, în Franța începutului de secol XIII. Acolo, regele Filip al II-lea August, la solicitarea papei Inocențiu al III-lea, va iniția Cruciada Albigensilor. Scopul său a fost de a înlătura mișcarea cathară în creștere, o sectă religioasă care contesta învățăturile Bisericii Catolice. Mișcarea a înflorit mai ales în regiunea Languedoc,în ceea ce a devenit mai târziu sudul Franței. La acea vreme, Regatul Franței controla doar o parte din ceea ce este acum nordul Franței, în timp ce Languedoc era împărțit între mai multe facțiuni nobiliare, cu politici diferite. Catharismul (în graca veche „katharoi = cei puri) era o mișcare a unei secte creștine, manifestată în nordul Italiei și sudul Franței, între secolele XII-XIV, catharii considerându-se singurii buni creștini. Printre cele mai notabile și controversate credințe ale catharilor a fost ideea a doi zei sau principii deiste, unul bun și celălalt rău. Biserica Catolică a afirmat că acest lucru este antitetic cu monoteismul, un principiu fundamental conform căruia există un singur Dumnezeu, care a creat toate lucrurile vizibile și invizibile, așa cum se spune în Crezul de la Niceea. Catharii credeau că Dumnezeul cel bun este Dumnezeul Noului Testament, creatorul tărâmului spiritual, în timp ce Dumnezeul rău era Dumnezeul Vechiului Testament, creatorul lumii fizice, pe care mulți cathari l-au identificat cu Satana. Catharii mai credeau că spiritele umane erau spiritele asexuate ale îngerilor prinși în tărâmul material al zeului rău, destinate să se reîncarneze până când obțin mântuirea prin „consolamentum”, o formă de botez săvârșită atunci când moartea este iminentă, când se vor întoarce la bunul Dumnezeu. ca „Perfecți”. Revenind la cruciadă, cauza imediată a acesteia a fost uciderea de către cathari, în 1208, a legatului papal Pierre de Castelnau. La chemarea papei, trupe de soldați profesioniști conduși de rege, mercenari, dar și pelerini, s-au adunat la Lyon, de unde au plecat în iulie 1209. Cruciada a început la Béziers, oraș unde exista o comunitatea numeroasă de cathari. Comandată de legatul papal, abatele de Citeaux, Arnaud Amalric, armata cruciaților a ajuns la periferia orașului Béziers pe 21 iulie. Până atunci, doar un număr mic de locuitori ai orașului au ales să plece. La scurt timp după aceea, episcopul de Béziersa încercat să evite vărsarea de sânge și să negocieze. S-a întors la Béziers cu mesajul că orașul va fi cruțat cu condiția să predea ereticii cathari. Episcopul a întocmit o listă de 222 de indivizi, în mare parte cathari, dar într-o întâlnire la catedrală s-a stabilit că predarea acestor oameni nu era posibilă pentru că aveau prea mult sprijin în interiorul orașului. Prin urmare, episcopul le-a cerut catolicilor să părăsească orașul pentru a se salva. Această propunere a fost respinsă în mod covârșitor, iar episcopul a părăsit orașul cu doar câțiva catolici. Cea mai mare parte a populației catolicea ales să nu părăsească orașul. În scurt timp, apărarea orașului este străpunsă, și cum mulți cathari se amestecaseră cu populația catolică, cruciații aveau o problemă: cum să-i deosebească pe eretici de bunii creștini catolici. Atunci, se spune, legatul papal Amalric ar fi rostit celebrele cuvinte: „Ucideți-i pe toți, Dumnezeu îi va recunoaște pe ai Lui”! Ceea ce a urmat a fost un adevărat masacru, în care au fost uciși între 10-15.000 de oameni, bărbați, femei, copii, tineri, orbi, ciungi, cerșetori, oameni înstăriți, fără nicio alegere. Circa 7000 de oameni au fost uciși în Biserica catolică Sfânta Magdalena, unde se refugiaseră. Războiul oficial s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (1229), prin care regele Franței i-a deposedat pe prinții din Languedoc de majoritatea feudelor lor. În ciuda masacrului catharilor în timpul războiului, catharismul nu a fost încă stins, iar forțele catolice vor continua să-i urmărească pe aceștia. Sarcina de a-i lichida a revenit Inchiziției, iar până în secolul al XIV-lea aceasta s-a achitat cu brio de ea. Catharii care au refuzat să retracteze sau au recidivat au fost spânzurați sau arși pe rug. Pentru a fi identificați, ereticii au fost obligați de către Inchiziție să își coasă o cruce galbenă pe haine.
Vedere asupra catedralei din Béziers și a vechiului pod de peste râul Orb. Din această direcție au atacat orașul cruciații
Înstânga imaginii, papa Inocențiu al III-lea excomunicându-i pe Albicensi. În dreapta, masacrarea catharilor de către cruciați
Interior din catedrala Sf. Magdalena din Béziers
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
