Virgil COSMA
jurnalist
În situaţia creată la nivelul Parlamentului şi a Guvernului nu mai este vorba despre politică. Nici despre lupta stânga-dreapta sau cele mai bune opţiuni pentru o ţară care nu este nici liberală, nici libertariană, ci este un stat social, tradiţionalist, profund creştin şi non conflictual. Aici este vorba despre un grup infracţional organizat – potrivit acuzaţiilor formulate de Oficiul European de Luptă Antifraudă – promotor al metodelor crimei organizate în cele mai diverse forme ale ei şi care a pus stăpânire pe cvasitotalitatea instituţiilor statului, începând din iarna anului trecut. Este o confuzie gravă să amesteci social democraţia cu ceea ce se petrece acum în ţara noastră. Trocul propus în campania electorală, „vă dăm bani, noi scăpăm de puşcărie”, produce efecte devastatoare pentru întreaga societate românească şi pune în pericol chiar siguranţa naţională.
Liderii coaliţiei majoritare au reuşit să-şi subordoneze aproape tot ce contează în economie şi justiţie, numind la şefie nulităţi fidelizate cu salarii regeşti, determinând în acest fel o ascultare orbească. Mimând o oarecare politică de independenţă faţă de Bruxelles – un pretext de altfel, fiindcă noi nu avem nici contextul geopolitic şi nici poziţia economică a celor din Grupul Visegrad – au dat peste cap tot ceea ce s-a realizat cu mari poticneli şi reveniri în ultimii 10-15 ani. Le rezistă, la limită, preşedinţia, DNA, DIICOT, BNR, o mână de organizaţii non guvernamentale şi o parte a populaţiei, reprezentată în câteva publicaţii, reţele sociale pe internet şi două televiziuni.
Aşa zisul stat paralel, pe care-l tot acuză fruntaşii PSD că i-ar prigoni, nu este un conglomerat al serviciilor secrete, despre care am spus şi eu de nenumărate ori că sunt supradimensionate şi că intervin nepermis de mult în viaţa politică şi administrativă a ţării, ci tocmai acele instituţii care le opun rezistenţă, menţionate mai sus. Adică acelea care au fost concepute şi îndreptăţite prin lege să asigure contrabalansarea puterilor în stat. Ca nimeni, aflat vremelnic într-o funcţie de putere, să nu poată să facă abuzuri fără a fi imediat taxat. Or, tocmai asta se întâmplă acum.
Care a fost reacţia majorităţii parlamentare care asigură suportul actualei guvernări? După ce recent a votat permisiunea candidaturii la preşedinţie pentru persoanele împodobite cu un cazier judiciar, acum două zile au împins blasfemia şi mai încolo, stabilind că persoanele aflate sub cercetare penală sau în cursul unui proces penal nu trebuie să demisioneze din funcţia publică, dacă deţin o asemenea demnitate. Ba, mai mult, ceea ce poate împinge suspiciunile până dincolo de limita admisă pentru speculaţii, membrii coaliţiei majoritare din Comisile de Apărare ale Parlamentului au boicotat şedinţa în care trebuia să fie aprobată achiziţionarea sistemului defensiv american, negociat deja la nivel inter-guvernamental şi parafat de Congresul SUA. Simplă coincidenţă cu citarea fruntaşilor PSD şi ALDE în diverse instanţe sau armă de şantaj? Nici nu vreau să mă gândesc la a doua variantă, ar însemna trădare naţională.
Ultimul raport al CE asupra situaţiei juridice din România arată îngrijorare şi constată un regres neaşteptat tocmai în zone în care progresele înregistrate păreau ireversibile. Sunt menţionate asalturile asupra independenţei Justiţiei, începând cu OUG 13, cu protestele populare şi opoziţia fără precedent a magistraţilor. Doar un citat: „Deşi punerea în aplicare a unora dintre recomandări progresa bine, în cursul anului 2017 avântul reformelor s-a pierdut în ansamblu, ceea ce a încetinit punerea în aplicare a recomandărilor rămase şi, de asemenea, a generat riscul redeschiderii unor aspecte care fuseseră considerate ca fiind îndeplinite în raportul din ianuarie 2017. Provocările la adresa independenţei sistemului judiciar şi punerea acesteia sub semnul întrebării au reprezentat, de asemenea, un motiv persistent de îngrijorare”, se arată, negru pe alb, în raport.
Ce răspunde ministrul Toader? „Am prezentat concluzia raportului, care este pozitivă, în sensul că România îşi poate îndeplini obiectivul ridicării MCV-ului în actualul mandat al Comisiei”. Exemplu mai clar de minciună şi rea voinţă nu am întâlnit la niciunul dintre guvernele anterioare ale României. Ce este lămuritor în acest ultim raport, dat publicităţii zilele trecute, este că problemele grave semnalate privesc exclusiv factorul politic. Nu există nicio critică la adresa sistemului judiciar. Nu sunt semnalate abuzuri decât în zona politicului, adică exact inversul discursului manipulator din România, menit să justifice luarea cu asalt a Justiţiei. Aşadar, propagandei gestionate de cei acuzaţi îi mai rămâne să spună că întreaga Comisie Europeană nu este altceva decât o extindere a organizaţiilor patronate de Soros şi sclava multinaţionalelor hrăpăreţe, care vor să ne falimenteze ţărişoara şi să ne ţină săraci şi flămânzi.
Celor care ar fi dispuşi să înghită şi aceste ultime găluşti ale grupului care a răsturnat ţara cu susul în jos le cer doar să îşi imagineze ce ar fi fost România şi Bulgaria fără admiterea la limită şi cam nemeritată în NATO şi UE. Răspunsul este la îndemână, vizibil dincolo de Prut şi de Nistru: teritorii ale crimei organizate, ale marilor ţepe şi ale traiului la limita subzistenţei în favoarea unui grup restrâns de potentaţi, susţinute pe pomeni şi misticarea zilnică a realităţii.