Fermierii din Ucraina caută disperaţi metode să-şi vândă producţia după ce coridorul maritim a devenit incert.
Refuzul Moscovei de a prelungi Acordul pentru cerealele ucrainene la Marea Neagră nu este o surpriză pentru Kiev, obișnuit cu șantajul rusesc asupra acordului încă de la lansarea acestuia, în urmă cu un an. În Bugeac, în sud-vestul Ucrainei, o regiune fără porturi la mare, situată între Moldova, România și Marea Neagră, zeci de mii de camioane încărcate cu porumb, grâu sau ulei de floarea soarelui au devenit o obișnuință de la începutul războiului, în februarie 2022, scrie Le Monde.
Tiruri şi barje în loc de nave cargo
Izmail, un mic oraș-port de pe malul Dunării, a devenit astfel de-a lungul lunilor o platformă de export ca soluție de înlocuire a marilor porturi ale Mării Negre. Cerealele, aduse cu tirurile, sunt încărcate pe barje care străbat Dunărea până în portul românesc Constanța, unde sunt apoi transferate pe nave de mari dimensiuni.
„Înainte, Izmail era o fundătură”, ne spune un vânzător de brânză de la piața centrală a orașului. „Acum, această afacere cu cereale ne-a deschis către lume”. Aruncați în inima conflictului ruso-ucrainean, comercianții de brânzeturi bulgari și moldoveni și-au dezvoltat propriul termometru geopolitic. „Drumurile din Izmail sunt străbătute de șirul neîncetat al camioanelor care merg spre terminalele de cereale ale orașului”, se îngrijorează unul dintre ei. „Dacă sunt atât de multe camioane aici, înseamnă că nu există altă modalitate de a exporta grâul. Și acesta nu este un semn bun”, spun oamenii.
Chiar dacă speră, pe termen lung, la o redeschidere completă a porturilor de la Marea Neagră – prin care se exportau înainte de război majoritatea cerealelor ucrainene, tot mai mulți producători și comercianți se îndreaptă către porturile mici de pe Dunăre, de-a lungul graniței cu România. O parte din recoltă poate fi vândută prin acest canal, fără a suferi capriciile controalelor rusești la care au fost supuse navele în baza acordului privind cerealele.
Unul dintre primii antreprenori care au înțeles importanța acestei căi navigabile a fost Oleksii Vadaturski, fondatorul principalului grup ucrainean de cereale, Nibulon, cu sediul în Mikolaiv. Încă din mai 2022, când orașul era sub tirul rusesc și terminalul de cereale era blocat, el a mers la Izmail pentru a lansa construcția unui terminal alternativ. Nimic care să compenseze capacitățile enorme ale porturilor de la Marea Neagră, doar o încercare de a nu fi anihilat de mașinăria rusă care își duce războiul și pe frontul economic. Ucraina este un important competitor al sectorului agricol rus.
Oleksii Vadaturski nu și-a văzut însă proiectul încheiat. A fost ucis împreună cu soția sa pe 31 iulie 2022, cu o zi înainte de intrarea în vigoare a acordului privind cerealele și de plecarea, în acest context, a unei prime nave cu destinația Liban. O rachetă S-300 le-a lovit casa din Mikolaiv la ora 5 a.m., în cea mai dură noapte de bombardamente din orașul aflat în prima linie.
Un an mai târziu, fiul său, Andrii Vadaturski, este la conducere. Acesta a arătat cu mândrie terminalul creat de tatăl său, în funcțiune din 15 septembrie 2022. „Este soluția care a salvat Nibulon de la faliment, un kit de supraviețuire”, spune Andrii. „Am investit aici 20 de milioane de dolari [18 milioane de euro], fără linie de credit. Astăzi, mai mult de jumătate din produsele agricole ale Nibulon trec prin portul Izmail”, completează acesta.
Îngrijorări de la capacitatea portului Constanţa
Radoslav Zlatov, șeful companiei agricole Balkani din Sarata, regiunea Odesa, este mai optimist decât în vara anului 2022. „Costul logisticii este în continuare o problemă și aproape ne șterge profitul”, explică el. „În comparație cu fermierii români sau bulgari, pierdem între 40 și 50 de dolari pe tonă din cauza costului suplimentar de logistică. Dar datorită forțelor noastre armate, putem munci cel puțin normal, iar anul acesta recolta va fi bună, mai bună decât în 2022”.
Îngrijorarea lui: portul românesc Constanța. Acesta nu are capacitate suficientă pentru a absorbi toată producția ucraineană, pe lângă producția românească. Odată cu închiderea coridorului de cereale, riscă să intre în blocaj. „Rușii știu asta foarte bine”, notează Radoslav Zlatov.
Dezvoltarea dificilă a unei rute alternative
Ivan Niakii tocmai a pus bazele unei noi companii de logistică, Soul Marine, dar de data aceasta la Izmail. În fosta sa companie trimisese mai multe nave prin coridorul de cereale de la Odesa.
„Lună de lună era din ce în ce mai greu, mai ales pentru companiile mai mici”. A preferat să parieze pe Izmail. „Nu este clar cât va dura acest război și există speculații constante cu privire la acest coridor. Exporturile noastre s-au înjumătățit în ultimii doi ani, cele ale rușilor au crescut cu 30%. Sancțiunile nu funcționează”, a spus acesta.
În timp ce producătorii ruși de cereale au găsit modalități de a scăpa de sancțiuni și de a-și vinde producția, ucrainenii se luptă să dezvolte o modalitate cu adevărat eficientă de a ocoli obstacolele impuse de Moscova. La începutul războiului, Ucraina reușea încă să exporte un milion de tone pe calea ferată și o jumătate de milion de tone pe căi rutiere în Europa.
„Aceste cifre au scăzut din mai 2023 la 400.000 de tone pe calea ferată și la 200.000 de tone pe drumul rutier, deoarece Polonia, România, Ungaria, Bulgaria și Slovacia au interzis importurile de cereale din Ucraina până în septembrie pentru a nu concura cu propria producție, permițând doar tranzitul, ceea ce necesită controale vamale complicate”, spune Nikolai Gorbaciov, președintele Asociației Ucrainene pentru Cereale.
El speră să convingă Uniunea Europeană să îmbunătățească o linie de cale ferată care traversează Moldova și să permită instalarea de dane pe mare, în largul canalului Sulina, unul dintre brațele românești ale Deltei Dunării, pentru a găsi o soluție la aglomerația actuală din portul Constanța.
Kremlinul avertizează deja cu posibile atacuri
Moscova consideră toate navele din Marea Neagră care se îndreaptă spre Ucraina ca fiind potențiale transportoare de echipamente militare începând de joi, a anunțat Ministerul rus al Apărării, relatează Sky News.
Decizia vine ca urmare a încheierii acordului privind cerealele din Marea Neagră la începutul acestei săptămâni, care a oferit o anumită protecție navelor care exportau bunuri din porturile blocate ale Ucrainei.
Într-un comunicat postat pe Telegram, ministerul a precizat că a declarat părțile de sud-est și nord-vest ale apelor internaționale ale Mării Negre ca fiind nesigure pentru navigație.
Acesta a adăugat că statele de pavilion ale navelor care călătoresc spre porturile ucrainene vor fi, de asemenea, considerate ca fiind de partea Kievului în conflict.
Ameninţări la adresa României
Noi amenințări la televiziunea de stat Rusia 1 au venit la adresa României. Realizatoarea de televiziune Olga Skabeeva, 38 de ani, una dintre principalele propagandiste ale Kremlinului, numită și „Păpușa de fier a lui Putin” în programul pe care îl găzduiește la televiziunea de stat Rusia 1, pe fondul discuțiilor legate de retragerea Rusiei din acordul pentru exportul cerealelor prin Marea Neagră, a cerut o „lovitură” asupra României.
Aceasta ar fi motivată în viziunea propagandistei de faptul că România este una dintre țările prin care se realizează exporturile de cereale ucrainiene, dar și pe faptul că țara noastră a acordat ajutor Ucrainiei în războiul cu Rusia.
Pe acest fond, în cadrul discuției purtate de realizatoarea TV cu parlamentarul Piotr Tolstoi, 54 de ani, vicepreședinte al Dumei de Stat, aceasta a sugerat intrarea Rusiei în război contra Turciei, precum și lovituri rusești în România și Bulgaria. De remarcat că toate trei statele menționate sunt membre NATO, Turcia fiind și a doua țară ca importanță militară în cadrul alianței.
Schimbul de replici:
Olga Skabeeva: Suntem gata să pornim război cu Turcia. Erdogan revendică un control la Marea Neagră.
Piotr Tolstoi: Olia, nu vom intra în război cu Turcia.
Olga Skabeeva: Dar Bulgaria și România? Îi putem, totuși, lovi.
Piotr Tolstoi: Olia, îi putem lovi, dar trebuie să terminăm mai întâi în Ucraina, să nu fim necugetați și prea încrezători.
Tolstoi a mai spus că „Bulgaria și România sunt baze NATO“, iar „coasta Bulgariei este plină de cetățeni ai noștri”, dar că, în același timp, cele două „nu sunt țări cu care trebuie să fim delicați”.
