S-a născut în anul 1749 în orașul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, intră în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, este tuns rasofor și primește numele de Nicodim.
Episcopul Macarie al Corintului îi va cere să corecteze și să pregătească pentru tipar „Filocalia”. Este tipărită în anul 1782, în Veneția. Numărul de autori patristici cuprinși în colecție este de 36 și acoperă o perioadă de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cererea acestuia revizuiește și „Everghetinosul” și „Despre Împărtășania necontenită”.
Datorită dorinței de a se dărui total rugăciunii în liniște, Sfântul Nicodim Aghioritul părăsește Mănăstirea Dionisiu și se retrage într-o chilie aproape de Haries. Dorește să intre în obștea Cuviosului Paisie Velicikovski, însă nu reușește să ajungă în Moldova și merge să viețuiască într-o chilie din Capsala, din zona pustnicească dintre Karies și Mănăstirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise. Apoi se retrage într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782.
Aici, la cererea vărului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfântul Nicodim a scris „Manualul sfaturilor bune”, sau „Paza celor cinci simțiri”. El învață cum se poate dezrobi mintea (nous) de înlănțuirea plăcerilor simțurilor, pentru a-i permite înălțarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovnicești ale contemplației.
Revine în Sfântul Munte și i se încredințează traducerea și editarea operelor complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog. A redactat și un „Îndreptar de spovedanie” care este folosit regulat în Biserica Greacă de azi.
Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfântului Nicodim să traducă o antologie a Sfintelor Canoane. După doi ani de muncă a terminat această operă, pe care a numit-o „Pidalion”. În limba română a apărut tradus în anul 1844 la Mănăstirea Neamț.
A trecut la cele veșnice pe 14 iulie, 1809.
Preot Olivian SANDU
