Sunt cei mai vechi martiri din tara noastră, atestați de izvoarele aghiografice și au primit moartea martirică în cetatea Halmyris în anul 290 în timpul lui Dioclețian.
Sfântul Epictet era originar din părțile Răsăritului. A primit harul preoției și s-a învrednicit de darul vindecării orbilor, ologilor și a celor demonizați.
Sfântul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. Se convertește la creștinism în urma întâlnirii cu preotul Epictet și împreună cu acesta ajunge în cetatea Halmyris. Mai târziu și tânărul Astion se învrednicește de darul facerii de minuni.
În acel timp, sosește în Halmyris comandantul Latronianus. Acesta afla ca în oraș au ajuns doi străini care prin cuvântările lor au făcut pe mulți să renunțe la cinstirea zeilor. La porunca lui Latronianus, Epictet și Astion sunt arestați și întemnițați.
Au fost supuși la diferite chinuri, dar în urma lor au rămas nevătămați. în urma acestor minuni, comandantul a poruncit sa nu li se dea hrana și apa timp de 30 de zile. Vor ieși biruitori și după cele 30 de zile de înfometare.
Latronianus, văzând ca nu-i poate învinge în nici un fel, a poruncit ca celor doi sfinți sa li se taie capul. Trupurile acestora au fost îngropate de creștini.
După Edictul de la Milan, din anul 313, trupurile Sfinților Epictet și Astion au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Au rămas necunoscute celorlalți creștini, pana în data de 15 august 2001, când ele au fost descoperite de Mihail Zahariade, conducătorul echipei de arheologi și cercetător științific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București împreună cu soția lui, Ileana-Ildikó, restauratoare la Muzeul National de Istorie a României și depuse în Catedrala arhiepiscopala din Constanta.
In prezent, moaștele Sfinților Epictet și Astion sunt prezente în Mânăstirea Halmyris, iar la Constanta au rămas doar câteva părticele din sfintele lor moaște.
Lăcomia distruge fericirea
Erau pe terenul de sport unde se jucau copiii, când un elev îi puse învățătoruluiMenteurmătoarea întrebare: „Spuneți-mi, va rog, cum se face ca toți oamenii vor sa fie fericiți si nu sunt?” Mente arata cu mâna spre copii si spuse: „După mine, acești copii sunt fericiți”.
„Cum sa nu fie? răspunse elevul. Sunt copii si se joaca. Dar cum este cu fericirea adulților?”
„Ca si fericirea copiilor”, răspunseînvățătorul. Si, spunând aceasta, scoase din buzunar o mâna plina cu monede de cupru si le arunca printre copiii care se jucau. Deodată râsul vesel muți si copiii se îmbulziră asupra monedelor de cupru. Fiecare voia sa ia cât mai multe. Strigatele si țipetele lor au înlocuit râsul fericit. „Acum, întreba învățătorul, cine a distrus fericirea?” „Cearta”, răspunse elevul. „Si cearta, cine a produs-o?” „Lăcomia, egoismul”. „Ai găsit deja răspunsul la întrebarea ta. Toți oamenii sunt dornici de fericire, dar tocmai lăcomia si egoismul din ei ucide ceea ce ei doresc”.
– Preot Olivian SANDU
