În 1610, al treilea vistiernic, Precop Cărăiman, primea de la voievodul Constantin
Movilă seliștea Rădeni din ținutul Hârlău „pentru dreapta și credincioasa slujbă” (Documente privind istoria României. Veacul XVII. A. Moldova, Vol. II (1606-1610), Editura Academiei, 1953, p. 272).
Slujbele puteau fi multe, iar credința față de domnitor nu era deloc o excepție în cazul
Cărăimanilor. Pe 12 noiembrie 1609, vistiernicul Precop Cărăiman se înfățișase cu daruri bogate și 2000 de florini la curtea lui Gabriel Bathory, la Alba Iulia, cu misiuni – am spune –
diplomatice: principele vroia să rezilieze actul de alianță cu voievodul Constantin Movilă,
semnat pe 18 iulie 1608, iar vistiernicul avea sarcina de a-l face să renunțe la reziliere. Solul fu arestat de principe și trimis la Brașov, condiția eliberării fiind restituirea actului de
alianță.Într-un final, Vodă restitui actul și vistiernicul se putu întoarce acasă pe 23 martie
1610 (Șt. Andreescu, Transilvania la începutul secolului al XVII-lea: acțiuni și proiecte pentru unitatea spațiului carpato-dunărean (I), în: Revista de istorie, 1987, Tomul 40, p. 457). Fratele vistiernicului, aga Cărăiman, a fost capuchehaia lui Constantin Movilă la Înalta
Poartă, fiind ucis, la Constantinopol, pe 6 decembrie 1609.
Un alt Cărăiman, paharnic – „credinciosul boier”, cum era numit în acte – , era și el
răsplătit pentru credință și slujbe: primea, pe 25 ianuarie 1608, seliștea domnească Sămionești din ținutul Roman și seliștea Știuca.
Dania Rădeștilor, ca orice altă danie, se făcea să fie „nepoților și strănepoților și
răstrănepoților și întregului neam al lui, cine i se va alege cel mai apropiat, neclintit, niciodată în veci” (Documente, p. 272).
Fii lui Precop Cărăiman vânduseră – cine știe din ce motive – Rădenii, după cum au
vândut și alte pământuri adunate de vistiernic. Rădenii ajung, astfel, în proprietatea lui
Barnovschi-Vodă, care dă satul mănăstirii Bârnova. Pe 8 martie 1636, Balan Postelnicul
schimbă parte din Forăști cu călugării „de la sfânta mănăstire de la Bârnova, ce este în codrul Iașului”, egumen fiind Lazăr, luând satul Rădenii (Documente, Vol. IV (1591-1600), p. 51).
Pe 9 iunie 1639, fiii lui Precop Cărăiman – Vasile pitar, Alexandra, Măricuța și
Grigorașcu – vând și părțile din Brăteni, cu iaz, cu moară pe Bașeu și cu hotar pe amândouă părțile Bașeului, cumpărate de tatăl lor, lui Șoltan Dumitraș, mare vornic (Documente, Vol. XXV). Și tot lui Șoltan Dumitraș îi vând și parte din Joldeștii de pe Bașeu, căci pe 15 martie 1643, Vasile Lupu voievod întărește Saftei, soția răposatului Dumitrașco Șoldan, fost mareMvornic, stăpânirea asupra unei jumătăți din satul Joldești pe Bașeu, ținutul Dorohoi, cumpărată de la Neculai și soția sa, Alexandra, fiica lui Cărăiman fost vistiernic (Documente, Vol. XXVII). Safta era fiica paharnicului Ioan Cărăiman și, probabil, familiile celor doi Cărăimani, ai vistiernicului și al paharnicului, erau înrudite.
Paharnicul Ion Cărăiman, pe lângă daniile primite de la domnitor cumpără și el numeroase moșii: Rădenii (Iași), în 1602, de la fiii Micăi (Gheorghe și Tonta);Păulenii, în 1603, de la Anton, slugă în Păuleni, de la fiii lui Nechifor (Hilimon și Grigorie), fiii Tudosiei (Dochia, Ion, Elinca), de la nepoții lui Paul și Petrică (Ștefan, Roman, Gheorghe), fiii Maricăi (Ifrim și Ihnat), de la Teodosia, fiica lui Sima, de la Hilimon, fiul lui Cozma, și Mariica, fiica lui Șteful; cumpără moară și loc cu mori pe Bașău la seliștea Bădeuților, de la Parcovschi popă în același an; Roșiorii, în 1606, de la Dahina (soția lui Coza), Odochia (fiica lui Isaico),
Sofronia (fiica lui Simion căminar), Vasile, pitar mare, Draghina și Sofronia (fiicele lui
Baloș); în 1606, loc de pădure în Beșicureni, de la fiii lui Ionașco (Grozava, Văscan și
Simion); Bursucenii din Soroca, în 1607, de la fiii lui Purcariu (Anghelina, Grigorie, Ion), ai
lui Purcel (Hilimon și Ionașco), ai lui Bercheciu (Ciuria, Gligorie, Nastasia), ai Ignătoaei
(Gavril, Simion, Maxim), de la Fedora, fiica lui IIlia, Gafia, fiica lui Chiril, de la Gavril și
Gherasim, fiul lui Ion Bărcan; în aceeași perioadă – și o parte din Hănești, precum și alte sate, întregind astfel moșiile, care îi revin, după moartea sa, survenită în 1610, soției sale Nastasia și celor doi copii: fiului vitreg – Dumitru Buhuș și fiicei Safta.
Pe la 1785, în actele de vânzare apare numele unui urmaș al lui Ion Cărăiman – Lovin
diacon, fecior al preotului Neculai Cărăiman, nepot lui Ion Cărăiman, care vinde Zmeeștii din Ținutul Neamțului lui Ianache Cantacuzino.
Pe cealaltă linie, întemeiată de vistiernicul Precopie Cărăiman, un urmaș care îi va
purta și numele – Pricopi Polcovnic Cărăiman, de prin părțile Dorohoiului– îl va însoți pe
Dimitrie Cantemir în 1711 în Rusia. Acest Cărăiman și copiii lui au fost împroprietăriți în
Cursk și Charkov, fiind printre boierii devotați domnitorului Cantemir, care au rămas cu el
până la sfârșit.
Enciclopediile, dicționarele sau arhondologiile numele lor însă nu le-au reținut. Un sat
din zona Hănești-Milășeni, Sarata-Caraiman îi poartă, probabil, unuia dintre Cărăimani –
poate a paharnicului Ion Cărăiman, care cumpărase o parte din Hănești – numele.
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
