S-a terminat și cu Bacalaureatul. A mai rămas etapa contestațiilor, care vor sălta puțin procentul de promovabilitate. Asta pentru că există ordine de sus să se depună toate eforturile „să fie bine”. Chestia asta cu „să facem să fie bine” a ajuns să mă irite la culme, deoarece a devenit parte integrantă a folclorului și modului de lucru românesc. Nu identificăm probleme, nu căutăm soluții, facem ca totul să fie bine. Bine în raportări și documente oficiale, că în rest… În rest e jale. Ca de obicei, Casandrele de serviciu au intrat în acțiune „am spus că așa o să fie” și, la drept vorbind, la ce vă așteptați? La promovabilitate record, așa cum era pe vremea când se vorbea despre camere în sălile de examen, dar nimeni nu îndrăznea să treacă de la declarații la fapte deoarece era evident că nu o să mai „iasă bine”? Să nu uităm că în anul în care s-au introdus în sfârșit camerele a fost jale de jale, astfel că voci de la nivel înalt au început să ceară retragerea mijloacelor de opresiune și stres care, utilizate necorespunzător, distrug viitorul copiilor. Mda, copiii ăia care stau toată ziua cu ochii în telefon și umplu rețelele sociale cu filmulețe care de care mai penibile cică aveau trac de cameră de filmat; din cauza asta s-au prăbușit rezultatele comparativ cu anii anteriori.
Eu unul am dat bac netelevizat și știu care e rețeta succesului acelor vremuri. Prin urmare, cei care susțin că înainte se învăța mai bine nu prea au dreptate. Se frauda la greu „să fie bine”. Iar în condițiile date, putem spune că, de fapt, rezultatele sunt destul de bune. Să ne gândim că, la finalul clasei a VIII-a, indiferent de rezultatul la Evaluarea Națională, un elev are șansa de a fi admis la liceu. Cu ani în urmă, cei care picau examenul de admitere în liceu erau orientați către școlile profesionale. Acum e taman invers; cei care ratează profesionala ajung la liceu. Ciudat? Ba deloc, e curat România educată. Chestia aia cu promovabilitate la Evaluarea Națională e trasă de păr rău de tot; nu se poate vorbi de promovabilitate în condițiile în care cei care scot medii sub cinci pot aplica pentru liceu. Promovabilitate era pe vremea examenului de Capacitate, când o notă sub cinci însemna că ai picat examenul.
Dar, revenind la Bacalaureat… Campioana la capitolul picați e proba de Matematică, deși subiectele au fost jenant de simple. Dar, chiar și așa, s-a picat pe rupte. Asta pentru că cei care n-au reușit să scoată măcar un amărât de cinci sunt cei care au fost distribuiți în clasa a IX-a la profile unde matematica este de bază tocmai pentru că la Evaluarea Națională au luat note de unu și doi la… matematică. Nici cei mai grozavi profesori nu pot scoate dintr-un absolvent de gimnaziu care nu știe tabla înmulțirii un bacalaureat de nota cinci. E o anomalie ciudată rău de tot, dar asupra căreia nu s-a aplecat nimeni, cu toată România educată a lor cu tot.
Mai este și problema acelor elevi care au trecut prin liceu ca rața prin baltă, admiși pentru că așa li s-a menit, nu pentru că ar fi meritat. Acele loaze care nu doar că n-au învățat, dar și-au bătut joc de dreptul la învățătură al altora. N-aveau ce căuta în liceu, dar, totuși, acolo au ajuns, pentru că România Educată înseamnă ca toți românii să fie școliți. Atunci când Ceaușescu a insistat să-i facă pe toți românii absolvenți de studii medii, s-au găsit mulți care să comenteze. E drept că pe la colțuri, dar s-a comentat. Dacă s-ar ridica Geniul Carpaților din mormânt și ar vedea cine termină în ziua de azi facultăți (nu facultate), i-ar cere lui Iliescu să-l mai judece odată.
Iar în analiza rezultatelor la examenele de Evaluarea Națională și Bacalaureat ar trebui să se țină cont mai ales de cât anume se investește în sistem. Educația e Cenușăreasa Cenușăreselor; ani la rând nu s-a alocat bugetul conform legii și, de parcă nu era de ajuns, la rectificări s-a luat de la învățământ și s-a dat unde trebuie. Nu poți face performanță fără bani, și nu e vorba doar de salariile din sistem. Asta n-au înțeles cei de la butoane. Sau mai degrabă au înțeles foarte bine, pentru că situația le convine de minune…
