Conform dexonline.ro, expresia „a fi un as” este sinonimă, la modul figurat, cu a fi „persoana care se distinge în mod cu totul deosebit, într-un domeniu oarecare, prin pricepere sau îndemânare”. Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin și botoșăneanca noastră, Elisabeta Lipă sunt, fără îndoială, așii sportului românesc, tot așa cum Cristian Țopescu este asul comentariului sportiv de la noi din țară. Cum s-a ajuns ca acest cuvânt, „as”, să desemneze pe cel mai bun dintr-un anumit domeniu? Calea e lungă și întortocheată, iar parcursul temporal măsoară aproape 2500 de ani. Punctul de plecare îl reprezintă Republica romană a secolelor V-IV î. Hr. Cândva, către anul 400 î. Hr., romanii au înlocuit trocul (schimbul de produse prin compensație), în care unitatea de măsură erau capetele de vită, cu un sistem monetar destul de rudimentar, în care se foloseau lingouri de metal (de regulă arama), numite „aes rude”, sau „aes infectum” („infectum” aici cu înțelesul de incomplet), care erau niște bucăți neprelucrate de aramă. Un secol și ceva mai târziu, romanii vor emite, în templul Junonei Moneta (Junona „care sfătuiește, care avertizează”), de aici numele de monedă, niște discuri de bronz, sau de aramă, numite „aes grave” („grave = greu”), cântărind circa 324 de grame și valorând un „as”. Ulterior, către sfârșitul Republicii romane, apar denarii de argint, valorând fiecare 10 ași, pentru ca începând cu epoca lui Augustus să se introducă în circulație monedele de aur, numite „aureus”, valorând 25 de denari de argint, sau 400 de ași. În acel moment, asul era cea mai mică subdiviziune monetară a romanilor, iar drumul până la actualul înțeles al cuvântului era destul de lung. Vor mai trece cam 1200 de ani până când, prin secolul al XII-lea, „asul” va ajunge să desemneze acea față a zarului pe care era inscripționat un singur punct adică, din nou, valoarea cea mai mică. Plecând de la această valoare scăzută, cuvântul „as” era asociat cu lucrurile de mică valoare („nu valorează un as” însemna „nu valorează absolut nimic”). Au urmat apoi jocurile de cărți, în care asul avea, dimpotrivă, cea mai ridicată valoare, mai mare decât a regilor, fără ca nimeni să poată explica schimbarea surprinzătoare a ierarhiei. Mai târziu, termenul „as” părăsește domeniul cărților de joc, intrând în sfera canotajului. Asul îl desemna pe primul vâslaș al unei ambarcațiuni ce participa la concursurile de canotaj și care avea, după caz, doi, patru sau opt vâslași. Și mai târziu, în zorii epocii moderne, în cursele hipice, „asul” era cel mai bine plasat dintre călăreții din „peloton” (grupul situat în frunte, de aici și termenul românesc de „pluton”, din care se detașează, la un moment dat, câștigătorul). Și ajungem în perioada contemporană, mai precis în timpul primului război mondial, desfășurat între 1914-1918. Pe atunci, se răspândise în anumite părți ale Franței jocul de cărți de origine catalano-franceză numit „manilla”. Apărut pe la finele secolului al XVIII-lea, jocul se practica folosindu-se 32 de cărți, în care cel mai mult valora cartea cu nr. 10 (cinci puncte), urmat de As (patru puncte), Rege (trei puncte), Damă (două puncte) și Valet (un punct). Mai participau la joc cărțile cu numerele 9, 8 și 7. Jocul a devenit foarte popular în rândul aviatorilor francezi. Între două misiuni, aceștia se relaxau jucând „manilla”. Prin asimilare cu jocul preferat, când un pilot se apropia de zece avioane doborâte devenea un „as”. Din acel moment, termenul se răspândește, cu actualul înțeles, în toate domeniile, asul fiind cel mai bun dintre cei buni („asul așilor”). Din domeniul poker-ului avem și expresiile „careu de ași”, desemnând pe cei mai buni patru dintr-un domeniu (chiar dacă, la poker, cea mai valoroasă este quinta royală), sau „a scoate asul din mânecă”, adică a se folosi de o rezervă strategică, de un atu pregătit din timp care să aducă victoria, aluzie la practica necinstită de a trișa ascunzând un as în mânecă pentru a te folosi de el la momentul oportun.
„Aes grave”, circa 240- 225 î. Hr., momedă cântărind circa 260 de grame
„Jucători de cărți”, de Lucas van Leyden, circa 1517
René Fonck, „asul așilor” piloților francezi din primul război mondial, cu 75 de victorii omologate
Careul de ași. La poker are valoare mai mare doar Quinta Royală
Un exemplu de mână câștigătoare la blackjack (total 21 de puncte). La acest joc, asul poate valora fie 1 punct, fie 11, după cum îl avantajează pe jucător
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
