Noul premier al țării și-a început mandatul cum nu se putea mai rău, cu un așa zis program de guvernare plin de intenții irealizabile, formulate într-un stângaci limbaj de lemn, adoptat în mediile politice de la noi după moda birocrației de la Bruxelles, dar cu evidente greșeli rezultate din traduceri precare. Dovadă că nu s-a schimbat nimic în modul în care politicienii văd relația statului cu cetățenii săi și că nici nu sunt perspective că aceasta se va schimba.
Cel mai mult m-a deranjat folosirea cuvântului „sclav”, un termen care circulă intens în mediile interlope. O nouă și elocventă dovadă că acestea interferează frecvent cu cele politice. Guvernul Ciolacu a prezentat de seara până dimineața două forme diferite ale planului de guvernare. A doua variantă, una mai naționalistă, folosește expresia „sclavi moderni ai Europei”, cu privire la români. „Luptăm ca românii să nu mai fie «sclavii moderni» ai Europei, cu cele mai mici câștiguri din UE” , este unul dintre cele zece principii ale guvernării Ciolacu, incluse în varianta revizuită a programului de guvernare.
Premierul și-a schimbat discursul peste noapte doar pentru presă, fiindcă varianta oficială – cea depusă la Parlament pentru validare – menționează mult mai frecvent denumirea Schengen și deloc accentele naționaliste inserate în varianta distribuită a doua zi presei. Aceeași metodă învechită, una spunem în documente oficiale și alta facem în realitate. Formulările diferite, destinate doar consumului intern de știri, mai denotă ceva și anume disperarea coaliției de guvernare de mai disloca din electoratul AUR, partid extremist care îi suflă în ceafă tocmai cu acest tip de discurs.
Și, cu această ultimă observație, am ajuns la ceea ce voiam să evidențiez: publicarea acestui program în variantă revizuită nu este nici măcar afirmarea unui șir de intenții ci doar o biată platformă electorală. Coaliția PSD-PNL a intrat în luptă directă cu AUR pentru captarea electoratului fost PRM, fost PPDD, slab școlit, prost informat, și ușor de manipulat dar la fel de numeros ca în anii în care precedentele formațiuni naționaliste au intrat în Parlament pe seama sa.
Revenind la programul de guvernare al grupului instalat la Palatul Victoria, cu blagoslovirea unui președinte străin de interesele celor care l-au ales, trebuie menționat că acesta amestecă intenții lăudabile dar irealizabile cu măsuri care au însemnat eșecuri severe în Ungaria vecină. Plafonarea prețurilor la mărfurile de bază și carburanți au dus la o criză severă, fiindcă majoritatea comercianților au refuzat să vândă în pierdere. Iar suprataxarea multinaționalelor a dus la cea mai mare inflație din Europa, fiindcă toate corporațiile au inclus noile taxe în prețuri. După un an de haos, premierul maghiar s-a văzut nevoit să revină asupra lor.
Rămân în discuție doar intențiile guvernanților de la București de crește salariul minim la 500 de euro și acelea de a încuraja prin stimulente guvernamentale producția internă, prin sprijinirea agriculturii și refacerea unor industrii aproape dispărute la noi, respectiv cele de procesare. De asemenea, noul guvern promite reducerea inflației la o singură cifră. Deocamdată, sunt doar vorbe.
Cât despre „sclavia modernă”, văd că nu s-a găsit nimeni din cercul de apropiați ai noului premier care să-i atragă atenția că 500 euro sunt mai puțin decât 660 euro – respectiv 3.300 lei – care este oficial pragul de sărăcie în România. Și că, prin urmare, românii sunt mai degrabă sclavi în propria lor țară, cocoșați de taxe la cele mai mari cote de pe continent, purtați pe drumuri de un stat orientat împotriva propriilor cetățeni, lipsiți de educație, cultură și sport – despre care programul de guvernare tace mâlc, furați și batjocoriți tocmai de cei care clamează prin toate mediile posibile că vor face „o guvernare cu gândul la fiecare român”.