O ucraineancă face naveta între război şi copii pentru a-şi putea întreţine familia. În vârstă de 40 de ani, Dorina este medic pe ambulanţă în localitatea Hliboca, la câteva zeci de kilometri de graniţa cu România.
Femeia încearcă să le ofere fiilor ei o copilărie normală, pierdută mult prea timpuriu, iar pentru asta străbate sute de kilometri săptămânal.
Divorţată de mai mulţi ani, Dorina este şi mamă şi tată pentru cei doi băieţii ai săi adolescenţi. În momentul izbucnirii războiului, femeia a decis să-şi trimită copiii peste graniță pentru a-i şti cât mai în siguranță. Pentru ea însăşi este, însă, destul de greu să îşi abandoneze ţara într-un moment atat de dificil. 
Aşa că face naveta între Hliboca şi Cândeşti, o localitate la aproape 40 de kilometri distanţă de locul de muncă. Pe de o parte, Dorina vrea să dea o mână de ajutor efortului de război din Ucraina. Munca pe care o face, deşi teoretic departe de front, nu este lipsită de pericole. Într-una dintre misiuni, ambulanţa a fost nimerită de gloanţele unei mitraliere într-un schimb de focuri în zona Cernăuţi.
Din fericire, toţi au scăpat cu bine. Pericolul, însă, nu a determinat-o să renunţe la muncă, ba din contră. Simte că aşa contribuie şi ea la lupta semenilor ei de pe front.
Copiii nu vor să se mai întoarcă în Ucraina
Deşi ea înfruntă tot felul de sitiaţii zi de zi, Dorina vrea ca băieţii ei să aibă parte de o viaţă cât mai normală. Iar această dorinţă capătă tot mai mult contur în sufletul femeii atunci când îşi aude copiii care o roagă să rămână alături de ei.
„Vreau să continui să muncesc în Botoşani. Copiii deja sunt de peste un an aici la Botoșani şi se simt foarte bine. Nu vor să se mai întoarcă, în momentul de faţă. Din acest motiv încerc să vin cu serviciul aici, pentru ei. Vreau să aibă parte de o copilărie cât mai liniştită şi departe de tot ce aduce războiul după el”, a spus Dorina.
Copiii femei sunt că se tem pentru siguranţa mamei lor. Aceştia abia aşteaptă ziua când aceasta nu va mai fi nevoită să plece la Hliboca. Deşi le este dor de casă, băieţii spun că nu mai vor să se întoarcă. Le este frică de ce s-ar putea întâmpla şi de faptul că într-o zi armata rusă ar putea ajunge şi în oraşul lor.
Rămaşi deja fără tată şi fără ţară, copiii, deşi au vârste fragede, spun, cu maturitate, că şi-ar dori într-o zi ca în patria lor să fie pace.
Băieţii spun că au găsit înţelegere în comunitatea românilor ucraineni din comuna Cândeşti. Acolo deja încep să se simtă ca acasă, deşi în timpul săptămânii stau la un internat din municipiul Botoşani, pentru a merge la şcoală.
„Ne-am mobilizat cu toţii şi încercăm să le oferim şi Dorinei şi copiilor senzaţia de acasă. Este şi o comunitate destul de importantă aici şi mai sunt familii cu mame cu copii. Dorina stă într-o casă a unui vecin din comună, copiii sunt la Botoșani, locuiesc într-un internat, iar ea face naveta deocamdată”, a spus Niculai Giuraniuc, administratorul public al comunei Cândeşti.
„Două zile la război, două zile la pace”
Acesta încearcă să o ajute pe femeie cu recunoaștera studiilor, astfel ca ea să poată profesa în domeniul medical și în țara noastră şi să poată rămîne permanent alături de copii. „Ne ocupăm în prezent de toate actele pentru a putea lucra şi la noi în ţară în mod legal. Acum încercăm să facem echivalarea studiilor. S-au trimis toate actele, diplomele de studii, la Ministerul Sănătății, la Ministerul Educaţiei. Acum aşteptăm. Între timp face naveta între război şi copii. Două zile acolo, două zile aici. Două zile la război, două zile la pace”, a mai spus administratorul comunei.
Deşi face demersuri pentru a rămâne în Romînia, Dorina nu renunță complet la ideea de a-i ajuta pe luptătorii ucraineni. Astfel, în zona de graniţă ar putea fi amenajat, în viitorul apropiat, un centru de reabilitare şi recuperare pentru cei răniţi pe front. Femeia ar dori să meargă şi să îşi ofere serviciile medicale şi în acel centru, când se va înfiinţa, chiar dacă asta ar însemna să facă din nou naveta între război şi pace.
*Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educaţia media – instrument pentru creşterea abilităţilor de participare civică a adolescenţilor (faza 2) – Sprijinirea comunităţilor pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia CJI şi UNICEF.
