S-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și apoi ca egumen al MânăstiriiRâmețdin județul Alba. Pe peretele bisericii de la Râmeț, perete care desparte naosul de pronaos, se afla următoarea inscripție: „Scris-am eu mult greșitul robul lui Dumnezeu Mihu zugravul de la Crișul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Aceasta inscripție este prima mențiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre.
Potrivit tradiției Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga, postea și săvârșea sfintele slujbe. Nu manca decât sâmbăta și duminica, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine.
Sfântul Ghelasie era atât părintele sihaștrilor din Munții Râmeț, cat și al sătenilor din Tara Moților. Mulți din cei stăpâniți de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale.
La trecerea sa la cele veșnice, trupul sau a fost îngropat lângă vechea biserica a Mânăstirii Râmeț. Cu timpul a devenit necunoscut locul în care a fost înmormântat.
Moaștele sale au fost scoase la iveala în anul 1925, când, în urma unei ploi torențiale, a fost văzut un cap de om care a înconjurat de trei ori vechea biserica a MânăstiriiRâmeț și s-a oprit lângăsfântul altar. Alte doua capete au fost scoase la suprafața de ape. Capetele au fost îngropate în partea dreapta a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor după ce călugării au văzut ca zăpadă se topea în fiecare an deasupra locului în care au fost puse capetele. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnava de epilepsie s-a vindecat după ce s-a atins de el.
Pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât canonizarea oficiala a Sfântului Ghelasie și trecerea numelui sau în calendarul ortodox. Canonizarea solemna s-a făcut la Râmețla 29 iunie 1992. Pomenirea Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț se va face la 30 iunie.
Pescarul de pe țărm
După ce-si dusese rodul muncii sale obositoare la piață, un pescar stătea la țărm privind si meditând asupra marii. Trecând pe acolo, un turist îl întreba: „De ce nu-ti ridici un credit de la banca? Vei putea cumpăra o barca cu motor si atunci vei prinde încă pe-atâțiapești. Asta îți va aduce mult mai mulți bani si astfel vei putea angaja o noua persoana! Vei putea ieși la pescuit de doua ori pe zi si vei câștiga de trei ori mai mult. Îți vei putea procura un cuter si așa vei profita mai bine de mare, vei putea deschide un magazin în piață, apoi un restaurant, apoi chiar o fabrica de conserve”. Ochii turistului străluceau puternic. Pescarul îl întreba: „Si apoi?” „Apoi nu mai ai de făcut nimic. După aceea vei putea sta aici toata ziua, sa privești si sa meditezi fericit asupra marii”, îi zise turistul. La acestea pescarul îi răspunse: „Dar tocmai asta fac acum!”
– Preot Olivian SANDU
