S-a născut într-o familie ce aparținea înaltei aristocrații romane, înrudită cu familia lui Constantin cel Mare. A studiat cele mai importante discipline ale vremii, în special medicina, către care a fost atras mai ales datorită firii sale pline de compasiune. Deoarece nu putea rămâne indiferent la durerea și suferința semenilor, îi primea pe cei bolnavi în propria casă, pentru a le putea oferi atenția cuvenită și îngrijirea medicală necesară. Aceste fapte de milostenie trupească erau însoțite întotdeauna și de rugăciunile Sfântului Samson.
După trecerea la cele veșnice a părinților săi, acesta a împărțit averea sa săracilor şi, detașat de orice obligație lumească și dorind să nu dobândească mărire în ochii celorlalte persoane, a părăsit Constantinopolul. A locuit într-o casă simpla unde închinându-şi viața rugăciunii, liniștirii și lucrării faptelor bune. Sfântul Samson găzduia numeroase persoane bolnave și le trata fără a cere răsplată.
Patriarhul Mina, al Constantinopolului aflând de acesta și cunoscând credința și curățenia vieții lui, l-a sfințit preot al Bisericii lui Hristos. Sfântul Samson este cel care l-a vindecat în chip minunat pe Împăratul Iustinian (527 – 565) de o grea boală. Redobândindu-şi sănătatea, Împăratul Iustinian imediat a cerut meșterilor să construiască un edificiu impunător la mică distanţă de Catedrala Sfânta Sofia. Acesta a fost cunoscut cu numele de „ospiciul lui Samson”
După ce a slujit semenilor mulți ani în acest așezământ, Sfântul Samson a trecut la cele veșnice la o vârsta înaintată. A fost înmormântat în Biserica Sfântul Mochie, unde, în ziua prăznuirii sale, medicii din Constantinopol se adunau pentru procesiune, întrucât îl cinsteau ca pe ocrotitorul lor.
Preot Olivian SANDU