Marți a fost ceva vânzoleală prin târg. Vânzoleală galbenă, fără vreo legătură cu culoarea dragă unui anume partid despre care numai cu drag n-o să ne amintim. Au protestat taximetriștii și, cei care habar nu aveau de asta, s-au mirat foarte tare văzând coloanele de mașini galbene. Maică, ce e cu atâtea taxiuri? Că doar azi nu e vreo nuntă, ceva…
Taximetriștii au protestat contra mijloacelor alternative de transport, adică împotriva celor care, în opinia lor, le fură pâinea. E vorba de un război care mocnește de ceva vreme între taximetriștii cu vechime în branșă și companiile de transport alternativ, iar de protestat s-a protestat și în alte orașe din țară, nu doar la Botoșani. Dar, cum spuneam, e vorba de un moment ceva mai intens (și oficializat) al războiului între taximetria clasică și ceea ce va deveni viitorul pentru această îndeletnicire. Un război care s-a purtat și se poartă încă în subteran. Taximetriștii și transportatorii alternativi – să le spunem așa pentru că așa s-a protestat – își pun bețe în roate și la propriu, și la figurat cu o determinare demnă de o cauză mai bună. Cer curse fictive pentru a-i ține ocupați pe adversari și atunci când îi încolțesc pe câte o alee dosnică nu se dau în lături să folosească obiectele contondente păstrate în portbagaj special pentru astfel de prilejuri. Își dau recenzii negative și se folosesc de influenceri pentru a viraliza incidente mai mult sau mai puțin inventate menite să pună concurența în umbră.
Taximetriștii acuză concurența neloială, taxele mari pe care trebuie să le achite și autorizațiile necesare. Au găsit timp să se gândească și la drepturile clienților, care cică sunt nemulțumiți. Câtă grijă… Există și taximetriști de treabă, dar unii dintre ei… Fiecare român are câte o poveste în care eroul negativ e șofer de taxi. Ocolit tot orașul până la destinație – un prieten care a făcut armata la Cluj mi-a povestit cum taximetristul care l-a preluat din gară l-a plimbat o oră întreagă prin oraș pentru ca în cele din urmă să-l lase la câteva zeci de metri de gară. Acolo era unitatea militară. Curse cu maimuța, care costă de trei ori mai mult. În București e recomandat să negociezi dinainte prețul cursei, altfel plătești cât nu face.
Îmi permiteți să-mi aprind o țigară? Sună cunoscut? E din repertoriul șoferilor de taxi. Boss, bagă și băiatul o manea… N-am rest, boss. E genul de comportament care a cam început să dispară, dar a fost o perioadă când era caracteristic pentru breaslă, iar faptul că se constată îmbunătățiri se datorează (și) concurenței. Șoferii companiilor de ridesharing s-au impus datorită comportamentului civilizat și corectitudinii, care cam lipseau din arsenalul taximetriei clasice. M-a cam pufnit râsul când am auzit că și taximetriștii de la Suceava s-au apucat să protesteze. Bănuiesc că cei mai revoltați au fost taximetriștii din zona vechii autogări; am câteva povești cu indivizii de acolo.
Protestul de marți m-a dus cu gândul la începutul revoluției agrare, când arendașii au început să folosească batozele la treieratul grâului. O batoză primitivă, așa cum era, reușea să treiere două tone de grâu într-o oră. Aceeași cantitate era produsă prin mijloacele tradiționale în o sută de ore. Progres, evident, dar acesta nu a fost pe placul zilierilor care își vedeau amenințate sursele de venit. Au protestat, au dat foc la batoze, dar cu toate acestea progresul n-a putut fi oprit. Zilierii din agricultură s-au reprofilat și lumea a mers mai departe. Nimeni nu mai treieră astăzi grâul la arie. Sau, dacă doriți ceva mai recent, vă invit să urmăriți discursul lui Danny de Vito din „Banii altor oameni”. Progresul nu poate fi împiedicat și cel mai cuminte e să ne adaptăm, nu să încercăm să-l blocăm. Pur și simplu nu e posibil așa ceva. Cu timpul, taximetria clasică o să dispară, la fel cum se întâmplă cu presa, cu televiziunea de știri clasică, cu foia de indigo fără de care în trecut nu puteai multiplica nimic. Așa cum s-a întâmplat cu firma Kodak, care nu cu mult timp în urmă făcea miliarde din vânzarea de materiale și echipamente fotografice. Nu i-a ajutat să protesteze împotriva progresului; cine mai folosește azi filme fotografice și aparate clasice? Dar s-a reprofilat și n-a ajuns în faliment. Progresul nu poate fi oprit pentru că nu ne convine. Ori ne adaptăm, ori falimentăm.
