Primul epitrop al spitalului din Botoșani pare să fi fost postelnicul Gheorghi Cristescu, care, din motive necunoscute nouă, cere trecerea spitalului în epitropia Spitalurilor Sfântul Spiridon. „Foae sătească a Principatului Moldovii” din 18 martie 1845 publica anunțul „spre obșteasca știință”:
„După înalta rezoluție a Preaînaltului Domn Stăpânitor sub No. 225 pusă pe jaloba Dsale Post. Gheorghi Cristescu, fostul epitrop a ospitalului din orașul Botoșenii, hotărându-se acum ca și administrația acestui Institut să se supuie atârnării gheneralnicii Epitropii a ospitalurilor din această Monastire, cu toată averea lăsată prin diată de fundatorul zisului ospital răps. Comis Ioan Mavromati; Epitropia pe lângă dispozițiile înaintate de ea către asemine rezultat publică și spre obșteasca știință o așa înaltă bună voință și părintească îngrijire, ce țintește către binele obștei sărăcimei care se oploșește în aceste de mare cuviință Instituturi” (p. 84).
Epitropia se constituise în jurul mănăstirii Sf. Spiridon și a bolniților, a căror zidire a început-o, în 1752, boiernașul și negustorul ieșean Ștefan Bosie pe terenurile achiziționate de el. „După construirea bisericii și transformarea în mănăstire, lucru care s-a întâmplat înainte de 4 martie 1854 – bolnavii venind deja aici pentru rugăciuni de tămăduire – , între 1753 și 1755, Ștefan Bosie a început să ridice clădirile din jurul bisericii” (M.-C. Amăriuței, L. Bacumenco-Pîrnău, p. 102). Hrisovul de constituire a epitropiei este datat 18 iulie 1755, fiind semnat de Matei Ghica.
Legenda spune că „acest spital ar avea obârșie foarte veche: pe locul lui ar fi existat cândva încă din veacul al XVII-lea o bolniță, înființată de un călugăr sărac, care strângea banii necesari întreținerii bolnavilor, cerând de pomană” (P. Gh. Samarian, Medicina și farmacia în trecutul românesc, Vol. III, Asistența publică în trecutul românesc până la 1834, București, Bucovina, 1938, p. 155).
În timp, Epitropia Spitalelor Sf. Spiridon din Iași, ca și Eforia Spitalelor din București, și-au constituit un fond – din diverse donații -, din care s-au întreținut „spitalele pentru căutarea bolnavilor săraci (…) gratuit, fără distincție de naționalitate și religie” (Al. G. Gălășescu, Eforia spitalelor civile din Bucuresci, București, Tipografia G.A. Lăzăreanu, 1900, p. 5).
Donații s-au făcut în toate timpurile, astfel încât, pe la 1914, proprietățile Epitropiei constituiau: 64.000 ha pământ arabil și 23.000 ha păduri, stațiunea balneară Slănic-Moldova, 60 de moșii în Moldova, 5 moșii în Basarabia, 11 case, 5 locuri virane, un capital depus în sumă de 269.300 ruble în rentă rusească de 4% la Banca Imperială din Petersburg, 3.113.779 lei în efecte publice române și numerar, 735.700 lei în efecte publice pentru Azilul Balș.
Spiridonia din Iași, pe lângă spitalul „I. Mavromati” din Botoșani, întreținea: în Iași – Spitalul Sf. Spiridon; Institutul maternității Grigore Ghica Vodă, Spitalul „Cantacuzino Pașcanu”, pavilioanele de izolare, ospiciul de nebuni „Socola”, ospiciul Galata, azilul de bătrâne „Eufrosinia Balș”; în Hârlău – Spitalul „Pulcheria Ghica”; în Roman – Spitalul „Precista Mare”; în Focșani – „Profestul Samoil”; în Băcești – spitalul „Mihăiță și Lascharache Mihalache”; în Galați – Spitalul Spiridonia,; Spitalul din Târgul-Ocnei; Spitalul din Târgu Neamț (după: Gr. T. Popa, A. Frimu, Gr.Gr. Iamandi, Spiridonia din Iași, în: „Însemnări ieșene”, An.3, Nr.6, 1938, p.458-4680).
– Ala Sainenco, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu
