Vine vara cu alaiul ei de petreceri câmpenești, zile festive, cu nelipsitele spectacole populare, învăluite în fumul grătarelor încinse, al valurilor de bere rece și a mulțimii de dulciuri pentru copii. Sunt micile plăceri pe care și le permit comunitățile locale, în multe cazuri acestea fiind singurele dintr-un an în care se pot întâlni cu toții, cu cheltuială puțină. Ce nu știu cei mai mulți dintre ei este că aceste mici festivaluri sunt plătite chiar din buzunarele lor și că banii se duc, de cele mai multe ori, pe veresie și relații personale în buzunarele organizatorilor și ale acoliților lor.
Nu spun că nu trebuie făcute, dimpotrivă – utilitatea lor socială este mai presus decât instrumentele de măsurare. Spun doar că, în goana după popularitate, sute de edili locali zvârle cu nemiluita din banii care abia ajung pentru administrarea locală. Adică întind plapuma mult peste posibilitățile localităților pe care le conduc, păgubind comunitatea de lucrări a căror urgență este iminentă. Desigur, cheltuielile sunt supuse votului în consiliile locale, dar asta este aproape o glumă, fiindcă situațiile în care consilierii se opun sau cer diminuarea sumelor sunt rarisime.
Și banii nu sunt cheltuiți numai pe petreceri, acesta este doar un exemplu. Ci și pe achiziții nesăbuite, decorațiuni inutile sau proiecte sortite eșecului încă dinainte de a fi fost făcute. Recent, guvernul a fost nevoit să scoată din fondul de rezervă, care altfel a fost conceput doar pentru a face față unor calamități sau cazuri sociale ieșite din comun, o sumă uriașă pentru a acoperi salarii și cheltuieli administrative în localități intrate în faliment nedeclarat.
Că tot e grevă în învățământ, că și sindicatele din sănătate au început protestele, că în aparatul de menținere a ordinii publice au fost mărite salariile, trebuie să menționăm că de la începutul acestui an și salariile funcționarilor au crescut cu 10%. Când s-a decis această majorare, guvernul susținea că nu va depăși deficitul de 4,4% din PIB, agreat cu Comisia Europeană. Dar după patru luni deficitul era deja de aproape 2% și multe primării au ajuns la fundul sacului. Nu-și mai pot susține nici măcar cheltuielile de funcționare.
Pe ce s-au dus banii? Pe autoturisme noi, pe zile festive, pe consultanțe juridice (deși fiecare primărie are aparat juridic propriu), pe publicitate în care primăriile se laudă cu ce au făcut, pe „cursuri de specializare” pentru angajații primăriei – ținute în stațiuni turistice – practic concedii plătite din banii cetățenilor, pe plante decorative (deși orice consiliu local își poate înființa legal o firmă de administrare a domeniului public care să facă amenajări cu cheltuieli mult mai mici), pe contracte umflate de pază și protecție, pe achiziții directe – atribuite evidente preferențial patronilor prieteni și lista poate continua.
Situația asta se repetă fără încetare de peste 30 ani în aproape toate colțurile țării. Plătește vreunul dintre vinovați pentru a-și fi dus localitatea în incapacitate de plată? Nu, evident nu. Guvernul tolerează asemenea atitudini pentru că sunt „primarii noștri”, baza partidelor din coaliție, cei care mobilizează oamenii la urne și îi învață să voteze cu cine trebuie, că altfel nu mai pupă serbări, ajutoare și pomeni. Mentalitate de săraci înglodați în datorii, incapabili să ridice privirea mai sus de tarlaua pe care partidul i-a făcut stăpâni.
Miniștrii spun că aprobă asemenea intervenții guvernamentale de urgență pe motiv că cetățenii nu au vreo vină și nu trebuie să sufere de pe urma unor lideri inconștienți. Serios? Dar cine oare i-o fi votat?
