Era cumva limpede, de când cu coaliția PSD-PNL, că politicienii cu putere de decizie din cele două partide cred că nu li se mai poate întâmpla nimic. Pe undeva această credință are și acoperire, unirea a dus la o mare frăție de furat, de angajat neamuri la stat, justiția a fost subordonată total, nimeni nu mai deranjează pe nimeni, majoritatea presei a fost deja cumpărată, instituțiile de control decapitate, iar politicul e implicat în absolut orice decizie, oricât de măruntă.
Evident, discursul oficial e complet diferit. Tot timpul politicienii au mințit, dar ecartul dintre fapte și vorbe nu a fost niciodată așa mare ca în ultimii doi ani. Ce cred despre noi factorii de decizie ai statului român nu găsim în luări oficiale de poziție, ci în acțiuni, chiar minore, detalii din timpul unor frământări sociale, cum e greva profesorilor.
Unele trecute cu vederea, altele cunoscute, însă fără acestea nu vom avea o imagine clară a atitudinii guvernanților vizavi de profesori și de ceilalți români, în fond. Să trecem câteva în revistă:
- Chiar în timpul grevei, guvernul a modificat condițiile de a face grevă, schimbări importante, legate de salarizare, condiții de a face grevă etc
- În ziua în care greviștii din învățământ erau la parlament, cu grevă generală în școli, deci, șefa comisiei de învățământ, deputatul PSD Natalia Intotero și-a luat concediu și a plecat tocmai în insula Bali, să fie sigură că nu dă peste vreun profesor, că nu au bani de așa ceva
- Profesorul Klaus Iohannis i-a certat aspru pe dascăli, foarte nervos că nu acceptă mărunțișul oferit de guvern
- Ministrul învățământului tot amenință, voalat sau direct, profesorii, că va prelungi anul școlar și copiii vor suferi, pornind un război părinți versus profesori
- Ministrul PNL Lucian Bode, de la interne, mărește salariile polițiștilor doar după o amenințare cu greva, deși funcționarea poliției române are carențe extrem de grave
- Ministrul PSD Budăi luptă în continuare pentru păstrarea pensiilor speciale, ba chiar se discută de categorii noi de „speciali”; invitat la o emisiune radio nu e în stare să furnizeze nici un fel de date concrete despre domeniul pe care îl conduce, în schimb e plin de persiflări și ironii chinuite în stilul consacrat „pentru că putem” al PSD
Sunt doar câteva exemple pentru a ilustra sfidarea și senzația de impunitate cu care trăiește clasa politică aflată la guvernare zilele acestea. Putem adăuga aici și ignorarea completă a grevei de restul clasei politice de la putere. Nu am auzit nici un parlamentar din coaliția de guvernare, nici un șef politic, să spună ceva în sprijinul profesorilor. Nici la Botoșani, nici aiurea. Ba chiar la Botoșani s-a făcut târgul liceelor, în timpul grevei, unde președinta CJ și PSD, Doina Federovici, a ținut și o cuvântare. Nici o șoaptă despre grevă, bineînțeles.
Este evident că profesorii sunt într-o poziție dificilă, invidiați fiind – și înjurați – de o grămadă de români. Au obținut ceva în urma grevei, nu contează cât, deci ar trebui să se oprească deoarece, vezi bine, suferă copiii.
În fond, profesorii se confruntă cu produsele muncii lor. Oameni care au ieșit de pe băncile școlii lipsiți de empatie, care nu cunosc solidaritatea, care nu înțeleg exact ce se întâmplă (nici nu vor, de altfel), egoiști până la ceruri. Nu e totalmente vina profesorilor aici, nu putem arunca anatema pe întreaga breaslă. Nu profesorii fac reformă în învățământ, dar au un cuvânt greu de spus în asta. Mulți l-au spus, însă, dacă e să ne luăm după lipsa de reacție a politicului, se pare că nu îndeajuns de mulți. Iar cu timpul au ajuns și ei victimele acestei societăți bolnave în care trăim.
Pentru că și politicienii care conduc țara tot produsele sistemului de învățământ sunt. Am văzut o pancartă la mitingul profesorilor din fața prefecturii pe care era scris „Guvern de repetenți”. Greșit. E guvern de absolvenți, oamenii cu studii superioare, cu doctorate. Dar care, într-un sistem de învățământ normal, nu promovau examenul de bacalaureat. Însă acum au ajuns să conducă țara. Cei mai slabi politicieni pe care i-a avut vreodată România la conducere sunt blindați de diplome și patalamale semnate chiar de unii din profesorii care fac acum grevă.
Iar pentru că respectivii politicieni urăsc, de fapt, școala, profesorii nu vor primi mare lucru și nici educația nu va fi vreodată o prioritate națională. Pentru că nu școala le-a facilitat respectivilor funcțiile pe care au ajuns, ci partidul.
Mai arată ceva greva asta privită prin prisma reacției guvernanților. Că România își continuă pas cu pas marșul spre o democrație iliberală, gen Ungaria, Serbia și cine mai e în acest club. Toate manevrele astea cu legislația, justiția, presa, ne-au lămurit că primii pași au fost deja făcuți. Iar sfidarea celor care ne guvernează înseamnă că sunt siguri că lumea îi va vota în continuare, din diverse motive, cel mai des, mize mărunte și personale.
Pentru că românii votează sigle de partid, nu oameni. Deși în spatele siglei sunt aceiași oameni care își bat acum joc de tot și toate. Iar societatea spre care ne îndreptăm, condusă de vreun Erdogan mai mic ce mimează democrația, le place foarte multor români. Democrația e obositoare, trebuie să iei decizii zilnic și să trăiești cu rezultatele deciziilor alea. E mult mai simplu când există un „tătuc” care îți spune ce să faci de când te naști până mori.
Nostalgicii comunismului asta regretă, de fapt. Era mai simplu, aparent toți eram egali, gândire liberă nu ne trebuie, că oricum nu o folosim, nu ieșim din țară, că avem țară frumoasă și, în rest, ne descurcăm, mai pupăm ghiulul stăpânului, mai facem o odă conducătorului, ne învârtim, că suntem români șmecheri.
Iar guvernanții se gândesc și la viitor. Am văzut prin planurile ministresei de la învățământ că vrea să scoată din ultimii ani de liceu Logica, Istoria, Psihologia și, în general, orice obiect care are vreun pic de legătură cu educația civică.
Da’ chiar, ce nevoie ar avea țara asta de cetățeni, de civism, de oameni care să gândească logic, să știe istorie sau să înțeleagă că sunt manipulați. Mai bine să nu înțeleagă nimic și să înjure profesorii că nu dau note mari la copii, că oricum diplomele alea nu folosesc la nimic.
