Clădirea Colegiului „A.T. Laurian” se numără printre cele mai importante edificii ale Botoşanilor. Piatra fundamentală a construcţiei a fost pusă pe 29 august 1883, iar imobilul a fost gata pe 3 septembrie 1885.
La inaugurarea primului sediu al liceului de băieţi din oraş au fost prezenţi D.A. Sturdza, ministrul Instrucţiunii Publice şi Spiru Haret, secretar general în minister. În toamna aceluiaşi an, printr-un Înalt Decret Regal, liceului i s-a acordat numele de „A.T. Laurian”. „Cu o arhitectură de inspiraţie germană, liceul a devenit un reper al Botoşanilor, corpul profesoral şi elevii creându-i o faimă care a depăşit graniţele ţării”, spunea muzeograful Gheorghen Median.
În timpul primului război mondial, liceul a fost evacuat, aici funcţionând Serviciul de Subzistenţă al Armatei a IX-a Rusă. Din cauze neelucidate, la 6 decembrie 1917 clădirea a fost cuprinsă de flăcări şi a ars aproape în întregime. Refăcut prin eforturile statului, ale administraţiei locale şi foştilor elevi, imobilul şi-a redeschis porţile în 1922. Noua clădirea era cu un etaj mai înaltă decât cealaltă.
De numele „Laurianului” sunt legate cele ale unor iluştri profesori, precum Nicolae N. Răutu, Ioan V. Luca, Ariton Iacobeanu sau Mihail Gr. Posluşnicu sau a unor absolvenţi intraţi în galeria marilor personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti, precum Nicolae Iorga, Ion Simionescu, Emil Severin, Mihai şi Alexandru Ciucă, Elie Radu sau Marcel Olinescu.
