Războiul început de ruşi în Ucraina a provocat un adevărat exod al copiilor şi al mamelor. UNICEF estimează că 60% dintre copiii ucraineni au fost forțați să-și părăsească locuințele de la începutul războiului: două milioane s-au refugiat în alte țări, iar alte 2,5 milioane au fost strămutați în Ucraina.
Printre cei două milioane de refugiaţi se numără şi copiii Iuliei, o tânără în vârstă de 35 de ani, din Odesa. Alături de soţul său aceasta avea o familie fericită, iar împreună îşi creşteau cei trei copii care aveau la debutul războiului 8, 3 şi respectiv un an şi opt luni.
„Siguranța copiilor era mai importantă”
În seara zilei de 23 februarie totul părea normal. Când s-au trezit, însă, pe 24 februarie, a început coşmarul. 
Asta deoarece s-au trezit cu explozii și vești groaznice. Rachete zburau deasupra capetelor tuturor ucrainenilor, iar exploziile se auzeau în fiecare zi. Câteva zile au fost în şoc, iar Iulia şi soţul său au început să ia în calcul ce pot face pentru a-şi ţine copiii în siguranţă. După ce a fost instituită legea marţială cei doi au hotărât ca Iulia, împreună cu mama soţului său şi cei trei copii să părăsească Ucraina.
„Era foarte greu să-ți părăsești casa, soțul, părinții, cei dragi, dar siguranța copiilor era mai importantă. Am făcut o valiză pentru noi cinci și am mers la granița cu Moldova, unde ne-au întâmpinat voluntari. Au organizat tabere, ne-au hrănit, ne-au dat de băut, ne-au dat pături gratuite și ne-au ajutat cu transportul”, povesteşte Iulia.
Copii învăţaţi ce înseamnă războiul
Cele două femei, cu trei copii şi o valiză au ajuns în Bălți în Republica Moldova. Perioadă care a urmat a fost extrem de grea. Cei mici nu reuşeau să înţeleagă de ce au trebuit dintr-o dată să-şi părăsească mediul, prietenii, şcoala, gradiniţă şi mai ales de ce sunt departe de tatăl lor. Întrebau mereu de el, iar Iulia reuşea cu greu sa îi liniştească şi mai ales să le explice o situaţie de neînţeles şi pentru un adult, dar mai ales pentru un copil.
Pentru băieţii mai mari, Matei şi Saha, acela a fost momentul când au auzit pentru prima oară de cuvântul război şi s-au trezit nevoiţi să înveţe, pe propria piele, ce înseamnă.
Luptă pe front pentru eliberarea ţării
Când credea că liniştea începe din nou să îşi facă loc în viaţa ei şi a copiilor, tânăra a mai primit o veste teribilă.
“Când eu și copiii mei am fost în siguranță, ne-a lovit încă o veste. După plecarea noastră, soțul meu s-a alăturat forțelor armate ale Ucrainei. De atunci, emoțiile mele alternează între anxietate, frică, groază, durere și entuziasm. A fost o perioadă grea de încercări și habar n-aveam cum să trăim mai departe”, a spus Iulia.
Sperând ca situaţia sa fie una temporară, Iulia a decis atunci să rămână o vreme în Moldova, pentru a fi aproape de casă şi pentru a se putea întoarce mai repede. Astfel, timp de aproape două luni, aceasta a locuit alături de nişte prieteni în Moldova. Ultrior, însă, soţul a insistat ca familia să să plece mai departe. Aşa că cei cinci au pornit din nou la drum.
„Pe 5 mai am ajuns în Botoşani, unde locuim de un an. A fost și un lucru bun, pentru că nu am vrut să mergem departe de casă, iar acest oraș frumos este situat aproape de granița cu Ucraina. Era speranță că încă puțin și totul se va termina și ne vom întoarce cu toții acasă”, a spus tânăra mămică.
„Nu ne pierdem încrederea că totul va fi bine”
La Botoşani copiii Iuliei s-au întors încet la o viaţă cât de cât normală. Aici poate avea grijă 
de cel mic, iar băieţii mai mari merg la grădiniţă şi la şcoală.
“Ne-a plăcut imediat Botoșani, oameni deloc nepăsători ne-au înconjurat cu o căldură incredibilă. Inclusiv primirea copiilor noștri la școli și grădiniță, ne-a ajutat enorm. Nu vom putea fi niciodată suficient de recunoscători pentru toate acestea. Însă în momentul de față inamicul nu părăsește pământurile noastre și suntem nevoiți să rămânem în România, așa că mai avem nevoie de ajutorul acestor oameni. Inamicul devine din ce în ce mai agresiv, dar spiritul ucrainenilor devine din ce în ce mai puternic, așa că nu ne pierdem încrederea că totul va fi bine”, spune Iulia.
„Încercăm să le oferim micuţilor o atmosferă cât mai prietenoasă”
Un factor extrem de important pentru acomodarea copiilor a fost acela că la Botoşani s-a creat o mică comunitate de ucraineni, iar copiii pot comunica între ei. Aceste întâlniri funcţionează pentru ei ca un fel de terapie de grup. Asta deoarece cei mici îşi pot împărtăşi emoţiile şi se simt un pic mai puţin singuri. Cu toţii îşi întreabă, însă părinţii când se vor întoarce acasă.
La bazele acestei comunităţi creată pentru copiii ucraineni a contribuit şi o antreprenoare din Botoşani. Mihaela Stoiciuc Vasilica (foto) a fost alături de refugiaţi încă din primele zile ale războiului şi a văzut suferinţa cu care aceştia se confruntă. Aşa că a decis să pună la dispoziţie unul dintre spațiile de joacă Misha Kids pentru ca ucrainenii care rămân în Botoşani să îşi poată aduce copiii acolo. S-a creat astfel un mic grup, de 10 copii, care a rămas în Botoşani de mai bine de un an. În scurt timp acestora urmează să li se alăture încă şase copilaşi.
“Încercăm să le oferim micuţilor o atmosferă cât mai prietenoasă şi apropiată de ce au acasă. Războiul din Ucraina a devenit o mare tragedie și provocare pentru noi toți. Acest eveniment a afectat sufletul tuturor”, a mai spus femeia de afaceri botoșăneancă.
Aceasta primeşte sprijin şi de şa cei de la United Aid Foundation care ajută cu sponsorizare pentru mâncarea copiilor şi plata unui educator.
Baze puse pentru o comunitate
Indiferent cât de mult efort depun adulţii tragismul situaţiei îşi pune amprenta asupra copiilor. Durerile şi nesiguranţele lor vor putea fi vindecate doar în timp. 
Mulţi dintre copiii care au ajuns la grădiniţa din Botoşani erau vizibil afectaţi atunci când au ajuns aici. Cei mici socializau cu greu, unii refuzau chiar să comunice.
Cu suport psihologic şi din partea comunităţii, cei mici au început, însă, să înflorească din nou. Alături de ei au fost şi reprezentanţi ai unor instituţii, care au încercat să le facă mici suprprize. Printre aceştia se numără şi angajaţi din Poliţie, care au mers în vizită la copii şi s-au implicat în activităţi cu aceştia.
În timp, cei mici au învăţat să cânte, să danseze, să dezeneze şi chiar să zâmbească din nou.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF
