Datarea înființării spitalului Mavromati oscilează între 1831 și 1840. O inscripție, făcută pe o tablă de lemn și păstrată o vreme în cancelarie, fixa ca an al fondării 1838:
„Ospitalul fondat la anul 1838, luna Oct. de reposatul Comis Ioan Mavromati și soția sa Maria născută Bașotă, iar în anul 1846, s-au încheiat zidirea din nou a acestui institut cu paraclisul din lăuntru purtător hramului Sf. Ioan Botezătorul spre vecinica pomenire a fondatorilor și s-au desăvărșit în anul 1849 Oct. 1”.
I. Bordea, în „Serviciul sanitar al României și igiena publică între anii 1905-1922” îl data 1840: „Spitalul din Botoșani, creat la 1840 de Ion Mavromate (44 paturi)” (București, Tipografia „Cultura”, 1924, p. 674).
Cea de-a treia datare reține anul 1831, an în care comisul filantrop Ioan Mavromati era în viață. Piatra tombală din curtea bisericii Sf. Dumitru din Botoșani, ctitorită chiar de el, fixează data „săvârșirii” sale: „la anul de la Mîntuirea Lumii 1834, Mart 16”. Pare, în acest context al datelor, mai justificată datarea 1831, când comisul își făcea, pe 29 martie a aceluiași an, testamentul prin care, neavând urmași direcți, lasă o parte din venituri spitalului înființat, iar altă parte – bisericii Sf. Dumitru.
Cert este că în 1845 spitalul trece în jurisdicția Epitropiei Spitalelor Sf. Spiridon Iași. Epitropia se va ocupa de administrarea spitalului și de reconstruirea acestuia în timp. În 1845 însă „Generalnica Epitropie a Ospitalurilor Monast. Sf. Spiridon din capitalie” scotea la vânzare parte din cele lăsate, prin testament, de comisul Ioan Mavromate. Anunțul, din care se poate deduce ce lăsase comisul pentru întreținerea spitalului, a fost publicat în „Foae sătească a Principatului Moldovii” din anul 1845, nr. 42:
„…prin adresurile sub nr. 672 și 983 din anul curgător, au făcut cerere, ca pe temeiul înaltei încuviințeri, să se vândă de veci prin mezat trei locuri vecinice, pe puterea documenturilor și cu pricinile lor, din orașul Botoșenii a ospitalului de acolo, fondat de Comis. Ioan Mavromati, de la care sunt și cele locuri date în proprietatea acelui ospital, supus administrației acestei generalnice Epitropii, și anume: cel întâi cu vinale pe el, în care acum se află ospitalul bolnavilor, al doile loc sterp ce se numește la căsăpii, și al treilea, parte din locul slobod, în mărime de 27 ½ st. față, osebiți din locul unor case tot a răps. Comis Mavromati; în urmarea căreia cereri se publică spre obșteasca știință ca acei ce vor fi doritori mușterei sau vor ave vre un fel de pretenție, să se înfățoșeze la acest Divan în termin de 40 zile, spre a se înainta cuvenita lucrare”.
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”
