Unul dintre cele mai vechi sate ale comunei este chiar satul de reședință al acesteia. La 7 iulie 1430, fiii lui Ion (Oană) Jumătate, anume Jurj, Știful și Mândrul își împart ocinile părintelui lor, în fața lui Alexandru cel Bun. Partea lui Jurj/Giurgiu Jumătate va cuprinde și satul Delenilor, aceasta fiind și prima mențiune documentară a așezării. Numele așezării înseamnă „locuitorii din deal”, satul fiind așezat în partea de sus a dealului Pietrăria. La 23 ianuarie 1450, când Jurj Jumătate era probabil mort, frații săi dau mănăstirii Neamțului un loc pe hotarul Delenilor, pentru a-și construi acolo două mori. Dania e întărită de Bogdan al II-lea voievod. Pe la 1611, după ce îl face paharnic, Constantin Movilă voievod îi dă lui Costea Bucioc moșia Delenilor și vii la Cotnari. În 1616, Radu Mihnea voievod îi întărește lui Costea Bucioc satele Deleni și Ruși. Practic, domnul „îi întoarce” aceste sate marelui vornic Bucioc după ce, în urma mărturiilor unor „oameni mincinoși” domnul îi luase acestuia satul Deleni. „După aceea, dacă am văzut domnia me dresuri ci-au avut di la alți domni (…) di danie și di cumpărătură (…) am dat și am întorsu di iznoavă satul Dileni lui Coste Băcioc vornicul” (data e pusă greșit de către traducătorul de mai târziu). La 12 aprilie 1620, Gaspar Grațiani voievod îi întărește lui Coste Bucioc „satul Delenii cu cuturile lui, Iuganii și satul Rușii, ce sânt în țănutul Hârlăului. În același document, domnul îi întărește lui Costea Bucioc niște vii la Cotnari, „cumpărătură socru-său, lui Pătrașco logofăt. Considerăm că Delenii au ajuns la Coste Băcioc prin căsătoria sa cu Candachia, fiica acestui Pătrașco Șoldan, satul fiindu-le dat mirilor ca zestre. La rândul său, marele logofăt Pătrașco Șoldan, un mare sprijinitor al Movileștilor, putuse primi satul de la unul dintre domnii din această familie. Amintirea sa va fi perpetuată de satul Șoldana, din „bătrânul Delenilor”, amintit în mai multe rânduri la începutul secolului al XVIII-lea, în documente de la Constantin Duca și Nicolae Mavrocordat. În 1620, Coste Bucioc, care era comandantul armatei moldovene învinsă de turci, la Țuțora, se refugiază în Polonia, dar va fi prins de tătari și tras în țeapă de Schender Pașa, iar averea, inclusiv moșia Deleni, îi este confiscată. Catrina, o fiică a lui Coste Bucioc, se va mărita cu marele vistier Iordache Cantacuzino, aducând ca zestre moșia Delenilor. La 9 martie 1666, Gheorghe Duca voievod îi întărește lui Toderașcu Cantacuzino, fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino și al Catrinei Bucioc, satul Deleni, „care-i este lui dreaptă ocină de la moșul său Bucioc vornicul”. Tudosca, o altă fiică a lui Coste Băcioc, se va mărita cu viitorul domn Vasile Lupu. Murindu-i soțul cu care a fost obligată să se mărite, Timuș Hmielnițchi, Doamna Ruxandra, fiica Tudoscăi și a lui Vasile Lupu se întoarce în Moldova, la Deleni, moșia bunicului său Bucioc. În aprilie 1673, la Deleni, are loc împărțirea moșiei de aici între Iordache Cantacuzino și Ruxandra. Doamna Ruxandra, potrivit documentului, refuză să asiste la hotărnicirea moșiei (erau acolo șoltuzul Hârlăului, oameni buni, membri ai patriciatului urban). În diata sa din 24 noiembrie 1676, Doamna Ruxandra lasă partea sa din Deleni vărului său primar, Todorașcu Cantacuzino vel vistier („pre-iubitu frate nostru”), fiul lui Iordache Cantacuzino. Acesta își va spune de acum Toderașcu Cantacuzino-Deleanul, întemeind o nouă ramură a familiei. Între 1668-1669, lângă curtea boierească, Toderașcu va ridica o frumoasă biserică de zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, reparată în 1722 de către nepotul său, hatmanul Iordache (Gheorghe) Cantacuzino-Deleanu. În diata sa din 15 iunie 1749, acesta lasă satul fiului său Gheorghe (Iordache) Cantacuzino, menționând e asemenea că a construit o sihăstrie de piatră „în codru de la Deleni și i-a dat loc hotărât cu bolovani”. Este vorba despre schitul Lacurile, unde ctitorul se va călugări, sub numele Ghenadie, tot aici fiind îngropat, în 1798. Tot lui Iordache i se datorează conacul din vecinătatea bisericii, ridicat pe la 1730. Prin Măriuța Cantacuzino, fiica acestui Iordache, moșia Delenilor ajunge în proprietatea familiei Ghica, Măriuța măritându-se la 17 septembrie 1778, la Deleni, cu Constantin Ghika-Comănești, mare logofăt, creatorul ramurii Ghika-Deleni a familiei.
Prof. Dr. Daniel Botezatu
