În lipsa educaţiei sexuale în şcoli, România continuă să fie fruntaşă la numărul de copii care aduc pe lume copii. Dincolo de cifrele seci, care arată că jumătate dintre mamele minore din Europa sunt din România, se ascund drame care se propagă din generaţie în generaţie, destine care se frâng brusc pentru a face loc pe lume unui nou suflet.
Multe dintre mamele minore au fost aduse pe lume, la rândul lor, de copii, iar lipsa de educaţie şi de comunicare din partea celor care ar trebui să vegheze la dezvoltarea lor, fie că vorbim de instituţii, şcoală sau părinţi, a dus la continuarea unui cerc vicios.
„Am simțit nevoia să merg la un psiholog”
Într-o astfel de situaţie se află şi Cosmina, din comuna Hilişeu, judeţul Botoşani. Deşi are doar 17 ani, esta mama unui bebeluş de trei luni. Când a rămas însărcinată era în clasa a X-a şi spune că lucrurile ar fi stat altfel dacă cineva ar fi învăţat-o mai bine.
„Viața cu un copil m-a schimbat foarte mult. Mă simt bine chiar dacă l-am născut de tânără, nu contează, mă simt bine. M-am speriat foarte, foarte tare când am aflat că voi fi mămică. Două săptămâni am plâns foarte mult pentru că nu știam ce să fac. Și am zis că decât să iau viața unui copil mai bine îl cresc aşa cum pot. Eram la liceu în momentul în care am rămas însărcinată, în clasa a X-a. La școală nu am avut ore de educație sexuală. Nu ne învățau despre asta”, spune Cosmina. Are alături un ursuleţ mare de pluş, cu care până anul trecut se juca ea. Astăzi i l-a dăruit fiului ei.
Tânăra spune că nu a primit nici un fel de sprijin din partea autorităţilor, deşi ar fi avut mare nevoie. Profesorii au aflat că fata era însărcinată de la colegi, însă nimeni nu a mers să stea de vorbă cu ea, nici când mergea la şcoală, nici după ce a fost nevoită să abandoneze cursurile.
„Orele de educație sexuală din școală cred că ar fi ajutat, dar cel mai recomandat este și după sarcină să fie un psiholog. Am simțit nevoia să merg la un psiholog. Uneori mai simt nevoia să vorbesc cu cineva, dar mă descarc, vorbesc cu mama, cu mătușa mea. Mă descurc binișor cu copilul, e cuminte, doarme nopțile, e sănătos”, mai spune tânăra.
Mamă singura la 17 ani
Fata este mamă singură, după ce tatăl micuţului abia venit pe lume i-a părăsit. La rândul său un tânăr, acesta i-a promis iniţial Cosminei că îi va fi alături, însă, înainte să nască, a blocat-o peste tot şi a refuzat să mai comunice cu ea în vreun fel.
„Tatăl copilului nu corespunde cu mine, cu copilul. Sunt mamă singură. Pe el nu l-a interesat. Am încercat să discut cu el, dar fără rezultat. Nu vrea să se implice, nici să recunoască copilul. La început a fost totul bine. Mi-a zis că hai că o să fim alături, o să-l creștem, o să ne descurcăm cum putem că și el este tânăr. Și după aia, când aproape să nasc, nu a mai răspuns. M-a blocat peste tot. Nu mai știu nimic de el”, spune Cosmina.
Tânăra a născut la Maternitatea Dorohoi. Acum singurul sprijin pe care îl are este mama sa, care o ajută să-şi crească bebeluşul.
Doi copii aduşi pe lume înainte de majorat
O poveste similară are şi Monalisa, tot din comuna Hilişeu. În prezent tânăra are doi copii, o fetiţă şi un băieţel, ambii aduşi pe lume în timp ce era minoră. 
Primul copil l-a adus pe lume când avea aproximativ 15 ani, iar imediat după a venit şi al doilea.
Tânăra este a treia mamă minoră din familia sa, după propria mamă şi bunica. Din fericire Monalisa a avut parte mereu de sprijinul familiei în creşterea copiilor, dar şi al tatălui celor mici. Cei doi sunt încă împreună.
„Eu cred că ar trebui să se vorbească în școli despre asta”
În ceea ce priveşte, însă educaţia, tânăra a terminat doar opt clase. Nici ea nu a avut parte de ore de educaţie sexuală în şcoală. Singura care încerca să îi îndrume în acest sens era profesoara de franceză.
„Despre a fi mama mai discutam la școală cu doamna de franceză. Dar nu prea dădeam interes pentru că ne explica, iar noi eram mai copii și nu prea băgam de seamă.
Începeam să râdem. Eu cred că ar trebui să se vorbească în școli despre asta. Dar unele persoane nu ascultă, cum eram noi. Nici fetele din ziua de azi nu ar da foarte multă importanță dacă s-ar discuta. Dar poate s-ar da, că sunt atât de multe cazuri că rămân fete însărcinate la vârste fragede. Nu m-am gândit să termin școala după ce cresc copiii, dar ar fi bine să am o diplomă, poate m-ar ajuta pe viitor. Când o să fie mai mare fiica mea o să-i explic ce este bine și ce nu. Știu din experiența mea prin ce-am trecut și așa o s-o învăț și pe ea. Să nu repete tot aceleași greșeli”, spune Monalisa.
„Îmi era rușine să merg la școală însărcinată”
Spre deosebire de situaţia Cosminei, după ce a rămas însărcinată, Monalisa a fost vizitată de fosta dirigintă, care a încercat să o aducă înapoi la şcoală.
„Când am aflat că sunt însărcinată n-am mai vrut să merg la școală. Am mers doar până în clasa a VIII-a. De la școală nu se știa că sunt însărcinată, pentru că am mers doar un semestru. Doar câțiva colegi de la mine din clasă știau.
Aveam mai mult susținerea de la părinții mei de acasă. Când ajungeam acasă mama mă încuraja. Doamna dirigintă a venit la mine după ce a văzut că nu mai vin la școală și m-a întrebat dacă vreau să mai continui școala și i-am zis că nu. După m-a chemat la a doua șansă ca să pot termina clasa a VIII-a, dar n-am mai fost. Cum a apărut fata nu puteam să o las. Dar a venit acasă să mă întrebe dacă nu regret că am lăsat școala și i-am zis ca n-am avut de ales. Îmi era rușine să merg la școală însărcinată”, mai spune Monalisa.
Pentru creşterea copiilor aceasta a avut parte de sprijin din partea mamei şi bunicii, care au fost necontenit alături de ea. Ba mai mult, relaţia dintre tânără şi partenerul său, deşi începută la o vârstă extrem de fragedă a avut parte de binecuvântarea mamei.
„Când am aflat că-i însărcinată n-am certat-o, știam că vorbește cu băiatul cu care este și acum, tata la copii. Mi-a zis <<mama, am greșit. Nu mai pot să merg la școală>>. N-am certat-o. Știind că vorbește cu băiatul și el era de acord, nu a fugit, n-am zis nimic”, spune mama fetei.
Copil adus pe lume în frig, pe câmp de o adolescentă
În contextul lipsei de educaţie şi de sprijin de orice fel din partea autorităţilor, una dintre primele instituţii cu care iau contact mamele minore ajunge sa fie maternitatea. Multe din ele nu sunt pregătite nici măcar fizic, nu doar psihic să aducă pe lume copii.
Având vârste fragede, de multe ori organismul lor nu este suficient dezvoltat şi nasc prematur. De asemenea, majoritatea nu au sarcina urmărită de specialişti, primul consult fiind făcut abia când ajung la spital pentru a naşte.
Având în vedere toate aceste lipsuri apar adevărate drame.
Un astfel de caz este al unei fete, în vârstă de aproximativ 15 ani, care şi-a ascuns sarcina de toată familia. Când a simţit că i-a venit sorocul, copila a plecat de acasă, în miez de noapte şi a adus pe lume bebeluşul, pe câmp, singură, fără absolut nici un ajutor, în frig. Ulterior, l-a pus într-o pungă şi a plecat spre sat.
Pe drum a fost găsită de o femeie care, observând că fata sângera, a chemat ajutor. Atât mama, cât şi copilul au ajuns la spital în stare foarte gravă.
„A crescut numărul mamelor minore de vârstă mică”
În judeţul Botoşani, în 2021 au fost 81 de sesizări cu privire la mame minore, în 2022 au fost 59, iar în 2023 15. 
„Ce observăm în 2022 faţă de 2021 este faptul că a crescut numărul mamelor minore de vârstă mică. Dacă de obicei predomină mamele de 16-17 ani, în 2022 au fost mai multe fetiţe de 14-15 ani care au devenit mame (…)
Ca număr media este undeva între 60-70 de naşteri de acest fel anual. Majoritatea provin din mediul rural. Ca şi şcolarizare media este undeva la opt clase, dar sunt şi care au două-trei clase. În general provin din familii care sunt defavorizate”, spune medicul primar de neonatologie Carmen Zaboloteanu, şefa secţiei neonatolgie din cadrul Maternităţii Botoșani.
Aceasta susţine că fenomenul mamelor minore este unul extrem de greu de combătut şi că ţine de mai mulţi factori – socio-economici, sociali şi de educaţie sexuală. Cel mai important ar fi însă factorul socio-economic. Potrivit medicului soluţia ar fi una pluri-factorială, o colaborare între mai multe instituţii, care să identifice copilele în situaţii vulnerabile şi să le ajute.
Medicul susţine că sunt multe cazuri în care mamele minore şi mamele lor ajung să fie colege de salon la Maternitate.
Bebeluşi abandonaţi în spital
În ceea ce priveşte abandonul bebeluşilor în spital, aceste cazuri sunt destul de rare. Cele mai multe astfel de situaţii sunt întâlnite în cazul mamelor minore din mediul urban, care se tem de ceea ce ar putea spune familia.
„Au fost cazuri când, prin dialog şi identificarea unor surse de venit situaţiile s-au rezolvat.
Au fost şi puţine cazuri în care bebeluşul a rămas în sistemul de protecţie a copilului, pentru că nu s-a identificat un mediu favorabil în care să se dezvolte copilul. Noi de aici din spital externăm doi copii- o mamă cu un copil, dar măsura de protecţie socială ar trebui făcută pentru amândoi”, a mai spus medicul primar de neonatologie Carmen Zaboloteanu.
Sprijin din partea DGASPC
Cele mai multe dintre mamele minore doresc, însă, să îşi ia bebeluşii acasă. „Toate aceste cazuri sunt evaluate de psihologi, de asistenți sociali din cadrul Serviciului de Intervenție specializată în colaborare cu colegii de la autoritățile locale, de la serviciile publice locale de asistență socială și urmare a anchetei sociale realizată de colegii noștri de la primării se constată dacă poate reveni acea mamă minoră cu bebelușul în mediul familial, dacă există o familie suportivă pentru cuplul mamă-copil, și rămâne monitorizarea autorităților locale.
Acolo unde nu există suport familial și resurse materiale pentru mamă copil, aceste mame vor beneficia de serviciile centrului maternal, din cadrul DGASPC.
Acolo unde sunt situații în care aceste mame minore nu doresc să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului, chiar dacă beneficiază de suportul serviciilor oferite în cadrul centrului maternal, bebelușii sunt plasați în asistență maternală și sunt monitorizați de serviciile noastre de specialitate, serviciul de asistență maternală, serviciul adopție- în situația în care copilul devine adoptabil, se demarează procedura specifică legislației adopției. Sunt cele trei alternative: cea mai de dorit este să se întoarcă în mediul familial”, a declarat Felicia Mihai, șefa Complexului de servicii comunitare din cadrul DGASPC Botoșani.
„Majoritatea doresc să-și păstreze copiii”
Aceasta susţine că numărul mamelor minore care îşi abandonează copiii este extrem de mic.
„Nu este un procent semnificativ pe an de mame care renunță să-și ia copiii.
Majoritatea doresc să-și păstreze copiii, însă nu au susținere emoțională, materială. Cele care aleg să-și părăsească bebelușii o fac pentru că fie au fost victime ale abuzurilor și rămân cu traume pe termen lung sau chiar pe tot restul vieții dacă nu se intervine cu terapie. Cam în această categorie se încadrează o parte dintre cele care abandonează. Pentru că și tinere care sunt victime ale abuzurilor doresc să păstreze copiii”, a mai spus Felicia Mihai.
România, caracterizată prin fenomenul mamelor minore
„Numărul naşterilor mamelor minore cu vârste sub 15 ani este cel mai ridicat din Europa. Cred că reprezintă mai mult de jumătate din totalul naşterilor, adică 745 la nivel naţional. 
În cazul mamelor cu vărste cuprinse între 15 şi 19 ani avem 17.000 de cazuri, la fel reprezentând o mare parte din ceea ce se înregistrază la nivel european. România este ţara caracterizată prin acest fenomen, în mod singular”, a declarat George Roman, Director Advocacy Salvaţi Copiii.
Potrivit acestuia cauza pentru acest fenomen este faptul că nu avem servicii sociale care să ofere consiliere şi informare copiilor, de la vârste foarte mici, nu avem un program de educaţie de sănătateîn şcoli, iar în mediul rural nu avem servicii sociale.
Pentru sprijinirea mamelor minore, proiectul de lege privind Educaţia naţională a inclus câteva articole care vor sprijini elevele gravide să-şi continue studiile.
„Educaţia sexuală nu este despre despre relaţia sexuală în mod absolut. Vorbim acolo despre igienă, despre relaţii sociale, despre comportament într-un grup de copii sau într-un grup social. Vorbim despre lucruri foarte diverse, inclusiv cum să recunoaştem un abuz, ce înseamnă atingerile bune, atingerile rele şi cui se adresează un copil care este pus într-o situaţie de abuz sexual de exemplu. Povestea cu relaţiile sexuale reprezintă un subiect de discuţie şi trebuie să fie, începând de la 12-14 ani, atunci când şi intereseul adolescenţilor este mai mare”, a mai declarat George Roman.
Educaţia sexuală lipseşte cu desăvârşire
Din păcate, în ciuda nevoii acute de educaţie, numărul specialiştilor care ar trebui să stea de vorbă cu copiii este extrem de mic. 
„Dacă ar fi să o gândesc per ansamblu la nivelul învăţământului am putea spune că tot ceea ce înseamnă informare a copiilor cu privire la viaţa sexuală, m-aş întoarce la Caragiale şi aş spune să «este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire». Ea lipseşte din tot ceea ce înseamnă viaţă sănătoasă sau o curriculă pentru o viaţă sănătoasă”, a declarat Cătălina Lupaşcu, director al Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţa Educaţională Botoşani.
Având în vedere că multe dintre mamele minore îşi încep viaţa sexuală încă din gimnaziu, şefa CJRAE susţine că educaţia sexuală ar trebui începută încă de la o vârstă timpurie. „La nivelul CJRAE, într-adevăr noi am avea posibilitatea să abordăm acest subiect cu copiii în cadrul orelor de consiliere individuală sau de grup. Dacă ne uităm, însă, pe statistici pentru anul şcolar în curs, la nivelul CJRAE există 60 de consilieri, care îşi desfăşoară activitatea raportată la 61.000 de copii, ceea ce înseamnă că un consilier şcolar are aproximativ o mie de elevi. Ba mai mult, la ora actuală, sunt foarte multe unităţi de învăţământ care nu au acest serviciu”, a spus Cătălina Lupaşcu.
Aceasta a precizat că, recent, au fost primite de la minister încă 25 de posturi de consilier, care anul viitor vor exista consilieri în toate şcolile. În ciuda acestui fapt însă, un consilier ar trebui să se ocupe de aproximativ 600 de copii.
Astfel, în timp ce autorităţile se bat în cifre şi teorii, realitatea din teren rămâne, în continuare dramatică, iar zeci de copile din judeţ aduc pe lume alţi copii.
