Ciprian MITOCEANU
scriitor
Săptămâna trecută, cu ceva mai puţin de o zi înainte de prima amânare a „Revoluţiei fiscale”, la una dintre televiziunile aservite politic, celebra Ecaterina Andronescu, mult mai cunoscută sub numele de Abramburica, şi-a făcut numărul, apărând măsura criticată de patronate şi de specialişti. Bâlbe peste bâlbe, dar având în vedere personajul n-ar trebui să ne mirăm foarte tare. Printre altele, responsabila de distrugerea învăţământului românesc a lansat câteva cugetări demne de înrămat. Ce vă tot agitaţi? Că încă nu s-a aprobat nimic? De unde ştiţi că va fi mai rău ca acum? Da, chiar aşa? De ce ne agităm? Că dezastrul încă nu a început. De unde ştim noi că lucrurile o să meargă aşa de rău precum apreciază analiştii economici şi patronatele? Ce dacă e vorba despre părerile unor personaje avizate, ancorate în realitatea economică şi politică pusă la cale tot de inconştienţii de la guvernare? O apreciere cretinoidă, demnă de Abramburica. Despre care se ştie cum a reuşit să modernizeze învăţământul naţional. Şi pentru că nu a avut şansa de a duce treaba până la capăt, s-a gândit să se reorienteze spre teritorii mult mai promiţătoare. Şi dacă Androneasca şi-a propus să revitalizeze economia e clar că aceasta nu mai are nicio şansă. Analiştii economici trag semnale de alarmă după semnale de alarmă. Nu-i bagă nimeni în seamă. Întreprinzătorii se gândesc tot mai serios să-şi mute afacerile în Bulgaria, acolo unde climatul economic este mult mai prielnic, dar nici pe ei nu-i bagă nimeni în seamă. Chiar dacă dezmăţul financiar la care se dedau aleşii se face pe banii celor care mai au inconştienţa să creadă în revigorarea economică a României. Europa îi trage pe guvernanţi de mânecă, recomandând soluţii viabile, dar care sunt ignorate cu inconştienţa celui care ştie că nota de plată pentru consumaţia deşănţată o să fie achitată de altcineva. Numai specialiştii care ne conduc acum şi vorbesc de „Revoluţia fiscală” o revoluţie de trei lei – cum a fost apreciată de preşedintele Iohannis, într-unul din rarele răgazuri când s-a obosit să vorbească – ştiu despre ce anume este vorba. Ei, care n-au studii de specialitate, care n-au decât afaceri cu statul sau au lucrat o viaţă întreagă la stat, dar asta nu i-a împiedicat să acumuleze averi colosale, care habar nu au cum se calculează TVA-ul la o factură îşi permit să acţioneze fără să asculte recomandările celor care chiar ştiu despre ce este vorba. Până la urmă Androneasca a recunoscut că vor creşte contribuţiile, dar nu vede în asta o problemă. Ea vorbea doar de creşteri salariale pentru bugetari, că aşa e legea. Care lege e pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă. Cât îi priveşte pe privaţi, răspunsul a urmat calea bătătorită de Şerban Lăzăroiu – care nu-şi făcea probleme legate de eventualele tăieri de pensii pentru că pensionarii au nepoţi care nu i-ar lăsa să moară de foame – şi de Firea-Pandele, după părerea căreia copiii nu sunt de plâns în vremuri de criză, deoarece mai primesc ceva bani de la bunici. Madam Andronescu a pus lucrurile la punct. Dacă patronul o să-şi dorească să aibă angajaţi o să le mărească salariile, nu trebuie să-l oblige legea. Că o să vadă cum la alţii cresc salariile şi va fi forţat de împrejurări. Simpatică gândirea Abramburicăi. Simpatică dar şi iresponsabilă. Antreprenorul nu va primi niciun fel de ajutor din partea statului pentru care contribuie pe rupte. Patronul va trebui să conştientizeze că dacă nu măreşte lefurile atunci se duce totul de râpă. Şi în primul rând el, care nu va mai fi mare patron şi eventual va trebui să se milogească pe la careva care să-l angajeze. Oamenii ăştia – vorbesc de toţi care ne conduc, nu doar de Andronescu, care nu e decât o trâmbiţă care sună aşa cum i se cere de la partid – nu ştiu pe ce lume trăiesc. Ei văd în întreprinzători doar o adunătură de lipitori puse pe căpătuială – exact cum ne erau prezentaţi, pe vremuri, capitaliştii. Nu conştientizeză că avem printre cele mai mari, mai aberante şi mai împovărătoare taxe din Europa. Văd doar evazionişti peste tot şi îi trec cu vederea pe cei îmbogăţiţi din afacerile cu statul. Nu-şi dau seama că rolul statului nu e doar de a încasa taxe, de a inventa noi biruri pe care să le risipească aiurea, în afaceri de partid, ci statul trebuie să se implice activ pentru crearea unui mediu de afaceri. Vor doar să încaseze bani. Pentru ei, nu pentru noi. Noi, oamenii de rând, nu contăm decât atunci când trebuie să plătim la stat.
