Virgil COSMA
jurnalist
Ca să înţelegem mai bine ce e cu nebunia asta fiscală care a cuprins ţara, din cauza actelor normative pe care guvernul vrea să le impună fără ca situaţia economică a ţării să o ceară, este suficient să ne uităm la felul în care este administrată capitala, după aceeaşi reţetă care destabilizează acum economia naţională. În ultimul an, Bucureştiul a devenit mai murdar, mai urât mirositor, mai nesigur şi, cel mai enervant, mai greu străbătut decât orice altă aşezare din ţară. Ba, mai mult, Bucureştiul şi-a devansat toţi „competitorii” europeni – oraşe cu mult mai mari şi mai complexe decât aşezarea de pe Dâmboviţa – şi a devenit capitala cu cel mai lent şi ineficient trafic de pe continent. Şoferii au nevoie de cel puţin 50% mai mult timp ca să parcurgă aceeaşi distanţă faţă de alte capitale.
În clasament urmează Moscova şi Sankt Petersburg, abia mai încolo marile capitale europene, Londra, Roma sau Bruxelles. Multora dintre cunoscuţii mei le este groază să vină în capitală, dacă au de rezolvat ceva. Cu trenul ajung mai târziu şi mai obosiţi decât dacă ar veni călare, iar cu maşina e şi mai rău: ori o lasă într-o parcare suburbană şi continuă cu taximetrişti care îi jupoaie de bani, ori se întorc cu ea boţită.
Care este răpunsul administraţiei la problema asta? Halucinant: tăierea fondurilor de investiţii în infrastructură şi dirijarea lor înspre biserici şi… statui! Se taie de peste tot, cu excepţia centrelor pentru conservarea culturii tradiţionale şi restaurarea monumentelor. Se taie peste 175 de milioane de lei de la transporturi, se taie peste 60 milioane de lei de la protecţia mediului, se taie 50 de milioane de lei de la protecţie civilă şi contra incendiilor, se taie de la apărare, învăţământ, sănătate şi cultură, în total aproape 12 milioane de lei. Adică exact din domeniile vitale, exact acelea pentru care oamenii plătesc impozite, exact acelea care justifică mutarea într-un oraş mare în detrimentul unei vieţi liniştite la ţară. Dar se merge în capitală, pentru că acolo sunt banii, nu-i aşa?
Şi primăriţa, aleasă cu entuziasm abia cu un an şi ceva în urmă, este campioană la tocatul lor pe sinecuri de partid şi pe cumetrii. Cum altfel se poate explica înfiinţarea unei administraţii paralele cu aceea a Primăriei Capitalei, prin înfiinţarea a 22 de noi firme, cu exact aceleaşi obiecte de activitate ca direcţiile din instituţia tutelară? Cele 22 de firme abia înfiinţate de Primăria Capitalei vor toca sume exorbitante pe salariile angajaţilor, cu venituri medii în jurul a 5.000 lei/lună, mulţi dintre ei selectaţi pe criteriul tradiţional: pile, cunoştinţe şi relaţii. Spre exemplu, doar pentru ultimele trei luni ale anului, bugetul pentru salarii este de 800.000 de euro. Gabriela Firea a afirmat că, pentru a diminua risipa, în conducerea noilor firme va fi instalat un „mangament profesionist“, numai că organigramele arată exact contrariul. Au fost aleşi oameni fără un proces de selecţie serios, fără să-şi publice CV-urile. Toţi consililerii locali au primit posturi în Consiliile de Adminsitraţie ale noilor firme. Fiecare consilier PSD, ALDE şi PMP e în câte trei consilii de administraţie. La rândul lor, aceşti consilieri au adus cu ei pe altcineva şi tot aşa. PNL şi USR au refuzat să desemneze oameni în CA-uri. În total, sunt 152 de oameni numiţi.
Comparativ, am să vă prezint situaţia dintr-un oraş mic, de importanţă secundară, din Ardeal, respectiv Oradea. Primăria şi-a propus să întâmpine centenarul Unirii cu suta de proiecte realizate. Nu la nivelul veşnicelor studii de fezabilitate, oportunitate sau mai ştiu ce alte trăznăi birocratice, ci date în funcţiune. Despre ce proiecte este vorba? Poduri, şosele, pasaje supra şi subterane, căi de acces, parcuri, cultură, şcoli, grădiniţe, spitale. Angajamentele Primăriei nu sunt vorbe goale dintr-un singur motiv, vizibil de către fiecare cetăţean al oraşului: deja sunt realizate 54 proiecte. Oamenii le folosesc şi se bucură deja de ele. Ca urmare, numărul actelor culturale şi sportive sportive a crescut, accesul la facilităţile de sănătate şi educaţie precum şi la cele fiscale este mult mai uşor şi rapid. Adică investiţiile au crescut vizibil calitatea vieţii localnicilor. Nu mai spun de oraşele mult mai mari, Cluj, Timişoara sau Braşov, acelea au luat-o ca din puşcă spre Occident. Să nu-mi spuneţi că apropierea de graniţa de Vest îi favorizează pe ardeleni. Iaşiul, prin efortul conjugat al elitei sale intelectuale, se distanţează şi el în clasament, cu dezvoltare în IT şi în cultură, la cote greu de ajuns din urmă.
Revenind la capitală, este adevărat şi că acolo sunt oameni originari din toate zonele ţării. Cum se face însă că, chiar dacă majoritatea nu este formată din piţipoance, cocalari, combinagii şi şmecheri de toate calibrele, aceştia ies mereu în frunte, ca păduchii? Nu cumva asta este regula de afirmare într-un oraş în care totul funcţionează pe pile şi pe aranjamente care fac orice ca să eludeze legea? Modelul, trendul ca să fiu în ton, este dat tocmai de către cei care conduc capitala, iar rezultatele sunt cele care se văd. Îmi pasă fiindcă, potrivit legislaţiei în vigoare, aceea este capitala noastră, a tuturor. O parte din bugetul ei se formează şi prin contribuţiile noastre, ale „amărâţilor” din provincii, ştiaţi asta?
