Dat fiind faptul că ieri a fost marea sărbătoare a Sf. Gheorghe, care este și patronul spiritual al târgului Botoșani, socotim necesară reluarea unui articol publicat cu ani în urmă, referitor la pecetea târgului Botoșani, alta decât cea veche, închipuind un păun. În anul 1780 apare o nouă ştampilă municipală, reprezentându-l pe Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Legenda încadrată în exergă lămureşte noua situaţie: „PECETEA TÂRGULUI BOTOŞAN<I> AFIEROSIT LA S<FÂN>T<UL> GHEO<R>GHIE 1780” (fig.1). Afierosirea peceţii municipale la o biserică domnească era de natură a suplini autoritatea laică a lucrului judecat sau actului încheiat, pe care şoltuzul o exercita, prin intermediul sigilării respectivului act, autoritate care încetase să mai existe în condiţiile în care instituţia şoltuzului şi a pârgarilor era în plină disoluţie, cu autoritatea spirituală pe care o aveau Biserica şi oamenii săi. Cu aceasta ia sfârşit şi iluzia reprezentativităţii, în vechiul său înţeles, a celui care aplica sigiliul, din moment ce de atunci înainte acest lucru urma să îl facă epitropul acelei biserici, una dintre cele trei ctitorii domneşti din târg. La 20 ianuarie 1787, stolnicul Manolache Dimache, vornicul de Botoşani, îl rânduieşte pe Constantin sin Apostol ca epitrop al bisericii Sf. Gheorghe, încredinţându-i şi sigiliul târgului pentru întărirea zapiselor, din care se şi asigura venit bisericii (câte o oca de ceară pentru fiecare act întărit). La acea dată, Vornicia de Botoşani avea controlul deplin asupra peceţii târgului: numea epitropul bisericii la care era afierosit acest sigiliu şi tot Vornicia încredinţa respectivului epitrop pecetea, stabilind şi venitul pe care aplicarea acesteia, pe fiecare act municipal, trebuia să îl aducă. La 4 aprilie 1793 şi la 20 aprilie 1820 erau rânduiţi alţi epitropi ai bisericii Sf. Gheorghe păstrători ai peceţii târgului, ceea ce înseamnă că timp de 40 de ani toate documentele târgului au fost sigilate de către epitropii acestui lăcaş. Noua pecete este aplicată pe un zapis din 12 aprilie 1800, prin care Ecaterina Cuciureanu, văduva clucerului Athanasie, vinde la doi negustori armeni din târg trei dughene de piatră. La o cercetare atentă a peceţii se constată că între aceasta şi cea aplicată pe actul din 1780 există câteva detalii care nu concordă. Astfel, în cazul peceţii din 1800, este vizibil căpăstrul calului, inexistent la pecetea reprodusă de Artur Gorovei. În al doilea rând, dacă la sigiliul din 1800 turla bisericii, reprezentată în partea dreaptă a câmpului sigilar, aproape că este la acelaşi nivel cu urechile calului, în cel aplicat pe actul din 1780 turla este la nivel cu botul calului. În sfârşit, diferă între cele două sigilii şi poziţia picioarelor calului. În ceea ce priveşte pecetea aplicată pe actul din 1800, suliţa Sf. Gheorghe împarte câmpul sigilar în două registre perfect egale. Se remarcă grija deosebită pentru detalii şi naturaleţea reprezentării. În partea superioară a câmpului sigilar, două mobile îl flanchează pe Sf. Gheorghe, conţinând iniţialele acestuia: pe cea din dextra „CT”, pe cea din senestra „ΓE”. Ca şi peceţile anterioare, şi aceasta este aplicată în fum (fig. 2). Acelaşi sigiliu, dar în tuş, este aplicat pe un act din 11 iunie 1804, care consacră vânzarea unei case din mahalaua Morăreşti (fig. 3). În spaţiul liber din dreapta locului unde s-a aplicat pecetea scrie: „S-au întărit şi cu pecetea târgului de mine, Dimitrie Micuresa epitrop, înaintea vornicilor de Botoşani”. În schimb, pecetea aplicată pe un document datat 1 septembrie 1826, al Eforiei târgului Botoşani şi adresat Vorniciei de acolo, reprezentându-l tot pe Sf. Gheorghe, este diferită de celelalte două folosite până atunci. Deşi nu este la fel de clară ca şi celelalte, imprimându-se şi pe pagina aşezată peste ea imediat după aplicare, se poate observa diferenţa faţă de celelalte peceţi prin compararea picioarelor balaurului, mai lungi şi mai subţiri decât în precedentele sigilii, la fel ca şi picioarele posterioare ale calului, de altfel (fig. 4). Artur Gorovei reproduce şi o altă pecete a târgului, aplicată pe un document din 4 mai 1831, din Colecţia Dombrowoski, observând că ea diferă de aceea din 1780, semnalată de Iorga şi fotocopiată şi în monografia din 1926 a Botoşanilor (fig. 5). Picioarele calului şi capul acestuia au poziţii diferite faţă de biserică, într-o pecete se vede doar un picior al balaurului (ele sunt, de fapt, două, dar celălalt, fiind în plan secund, este suprapus de cel din primul plan) etc. Aşadar, până în 1831 se folosiseră patru peceţi închipuindu-l pe Sf. Gheorghe, neidentice una cu cealaltă, diferenţiate prin modul de reprezentare a unora dintre amănunte. În schimb, pe o scrisoare din 20 ianuarie 1832, a „Obştiei” târgului Botoşani către Divanul Împlinitor al Cnejiei Moldovei, s-a aplicat în fum, primul dintre specimenele acestor peceţi, cel din 1780, reprodus de Artur Gorovei (fig. 6). În 1832 se schimbă din nou pecetea, urmare a adoptării Regulamentului Organic, prin care se dă o nouă organizare administraţiei comunale din oraşele Moldovei, noua emblemă fiind o coasă. Actuala stemă a orașului Botoșani înfățișează, deopotrivă păunul de aur, conturnat, cu coada răsfirată, situat în vârful scutului pe un câmp roșu, respectiv Crucea Sfântului Gheorghe, de culoare roșie, plasată în partea superioară a scutului, pe un câmp argintiu (fig. 7). Noua pecete este realizată de către prof. univ. dr. Ștefan – Sorin Gorovei, nepotul lui Artur Gorovei, autorul Monografiei Orașului Botoșani, din 1926, respectiv regretatul meu coleg, cercetătorul ieșean cu obârșii botoșănene, Sorin Iftimi.
Fig. 1
ASI, Documente, DCI/3
Fig. 2 ASBT, Documente, II/37
Fig. 3 ASBT, Documente, II/4
Fig. 4
ASBT, Documente, II/61
Fig. 5 Artur Gorovei, op. cit. p. 433, fig. 4
Fig. 6 ASI, Documente, CCLXXXVI/8
Fig. 7
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
