Conform rânduielii bisericeşti, după sfinţirea unei biserici, credincioşii pot trece prin altarul acesteia, pentru o perioadă limitată de timp.
După ce ÎPS Teofan a oficiat slujba de resfinţire a bisericii, botoşănenii au putut trece prin altar.
Aşa cum a anunţat chiar părintele paroh al bisericii, acest lucru va fi posibil până marţi. “Acum am reușit să facem ample lucrări de reabilitare a acestei biserici și pentru că era o rană a orașului Botoșani, o rană care, iată, în sfârșit, s-a închis. Astăzi am resfințit acest sfânt locaș care, din Cenușăreasa municipiului Botoșani, a ajuns mireasa lui Hristos. În curând o vom și picta și vom îndeplini visul ctitorei, care din păcate a lăsat-o nepictată din motive binecuvântate. Până marți seară, inclusiv, oamenii vor putea trece prin Sfântul Altar, și bărbații și femeile. Aceasta este rânduiala Bisericii. Începând de miercuri vom face în fiecare 40 de zile la rând Sfânta Linturghie”, a spus Dumitru Mateciuc, părintele paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe.
Ce este sfinţirea unei biserici
Târnosirea sau sfinţirea unei biserici este un ritual sfânt şi bogat în semnificaţii spirituale prin care se cere lui Dumnezeu harul Său sfinţitor pentru ca biserica – locaş de închinare – ofrandă a ctitorilor şi binefăcătorilor ei – să fie sfinţită aşa cum sfinţim în biserică ofrandele (darurile) pe care le aducem la Sfântul Altar.
Ritualul bogat şi plin de semnificaţii duhovniceşti, este inspirat din mai multe evenimente biblice din Vechiul Testament, în special sfinţirea Chivotului (Ieşire 40) şi sfinţirea Templului lui Solomon (III Regi 8; II Cronici 5 – 7). O construcţie menită să fie biserică nu are valoare până în momentul târnosirii. Aşa se numeşte ritualul de sfiţnire, unul plin de simboluri.
În primul rând, slujba în sine trebuie ţinută afară. Niciun credincios nu poate primi binecuvântarea divină în lăcaşul lui Hristos decât numai după ce peste acesta s-a coborât Duhul Sfânt prin ritualul de târnosire. După cum spunea renumitul părinte Stăniloae, sfinţirea bisericii reprezintă coborârea Duhului cel Sfânt al lui Hristos peste Apostoli, în foiorul de sus, care devine primul locaş bisericesc şi este o extindere a acestei coborâri în locaşul bisericesc ce se sfinţeşte.
Cum se sfinţeşte altarul
Masa care va servi mai târziu drept altar trebuie lipită pe stâlpi de piatră cu un amestec din ceară şi sacâz, dupa o reţeta ştiută doar de feţele bisericeşti. Apoi se spală Sfânta Masa cu apă, la fel cum şi Iisus Hristos a fost botezat în apa Iordanului. Se respectă astfel Taina Botezului.
Urmează spălarea mesei cu vin şi apă de trandafiri, simbolizând spălarea trupului Mântuitorului după moarte. Ulterior, are loc ritualul mirungerii Sfintei Mese, cu mir ales. Se pun apoi patru bucaţi de pânza peste colţurile mesei, înfaiând icoanele celor patru evangheliti.
La final, Sfânta Masa este înveşmântată în acoperamântul care înfăţişează giulgiul cu care a fost acoperit Iisus. Deasupra se pune o pânză albă, reprezentând slava şi lumina Lui. Peste pânză se aşează Sfântul Antimis, în care se află neapărat moaştele unui mucenic. Peste acestea se pune Sfânta Evanghelie şi crucea. Urmează mirungerea întregii biserici şi momentul în care preotul rupe din veşmintele purtate la slujbă şi le împarte credincioşilor.
Târnoseala este o bucăţică de pânză care li se împarte credincioilor veniţi la slujba de sfinţire. Lumea se bate pentru ea, folosind-o ca pe un panaceu universal, afumând cu ea casa, neapărat numai miercurea şi vinerea. Ba chiar unii şi inhalează fumul, crezând ca se vindecă de boli. Preoţii spun că târnoseala se păstreaza ca pe o amintire sfânta a prezenţei la eveniment.
