Prăznuim spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul Patimilor prin prinderea Domnului.
În cadrul Cinei cea de Taină a fost instituita Sfânta Euharistie. Cina cea de Taină a avut loc după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea că pentru poporul evreu Paștele semnifică trecerea din robia egipteană la libertate. În amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaică sacrifică un miel şi-l mănâncă cu azimă şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viața petrecută de israeliți în timpul robiei egiptene.
Mielul jertfit şi mâncat de evrei când serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii (Ieșirea 12, 46) şi Se oferă ca hrană pentru viața veșnică.
La această Cină, Mântuitorul Se dăruiește pe Sine sub chipul pâinii şi al vinului. S-a dăruit și continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.
După Cină, Hristos merge împreună cu ucenicii Săi în grădina Ghetsimani. Se roagă înainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toți credincioșii: „Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, pe care Mi i-ai dat ca să fie una precum suntem şi Noi… Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa şi aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.
Tot în noaptea aceasta urmează vânzarea, prinderea și judecata Mântuitorului, fuga ucenicilor, trădarea lui Petru, regretul și moartea lui Iuda.
În biserici se face Denia celor 12 Evanghelii – în care se va prezenta tot supliciul Mântuitorului.
Despre spovedanie
Altfel crezi că în ziua judecății preotul poate să-ți ajute ceva, dacă n-ai spus drept? Doamne ferește ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai ținut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai îndoite, pentru că ai crezut că Dumnezeu nu știe ce ai făcut tu.
- Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în fața lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziua judecății el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie şi i-am spus toate şi preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu sunt dezlegat.
- Spovedania trebuie să fie completă şi să nu se ascundă nimic din cele făptuite.
- Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, care zice: şi din voia mea mă voi mărturisi Lui;
- Spovedania trebuie să fie făcută cu umilință, căci inimă înfrânta şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi;
- Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni, „A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.
- Spovedania se cuvine să fie dreaptă, adică să spui adevărul, spune cum ai făcut toate, fără rușine. Isus Sirah spune : Este rușine care aduce păcat şi este rușine care aduce slava şi har.
Rușinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scutește pe tine de rușinea aceea pe care o vom suferi cu toții la ziua cea înfricoșată a Judecății lui Dumnezeu.
- Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui ajutându-ne nouă dumnezeiescul har. (Sf. Paisie Aghioritul).
Preot Olivian SANDU
