O știm cu toții: timpul este o resursă, din păcate limitată, care condiționează toate activitățile umane. Faptul că are o dimensiune limitativă ne face să fim foarte atenți, chiar parcimonioși, cu modul în care înțelegem să folosim această resursă epuizabilă, care se autoconsumă chiar în timp ce lecturați acest articol. „Timpul înseamnă bani” vrea să exprime tocmai acest fapt, că timpul este o resursă sau o marfă valoroasă, așa încât trebuie să ne gestionăm foarte bine dinamica acțiunilor noastre pentru a nu-l irosi sau pierde. „Timpul înseamnă bani” este un popular proverb de origine engleză („Time is money”), care s-a răspândit în multe alte limbi și culturi, devenind foarte folosit atât în limba scrisă, cât și în cea vorbită. Expresia este folosită, în principal, pentru a sublinia valoarea timpului disponibil în viață și nevoia de a profita la maximum de el. Filosofia timpului înțeles ca bani stă la baza mentalității și societății capitaliste moderne. Atribuită lui Benjamin Franklin, unul dintre părinții fondatori ai SUA, maxima este mai veche, datând din antichitate. În egală măsură om de afaceri și politician, al cărui program era foarte judicios chibzuit, Franklin a popularizat expresia folosind formula „amintește-ți că timpul înseamnă bani”. Era anul 1748, când revoluția industrială se afla la începuturile sale. Atunci publică Franklin eseul „Advice to a Young Tradesman” („Sfaturi pentru un Tânăr Meseriaș”), în care dă sfaturi tinerilor antreprenori, expunând o serie de concepte ce se bazau pe valoarea timpului pentru obținerea succesului în afaceri. Unul dintre cele mai importante sfaturi era următorul: „Amintiți-vă că timpul înseamnă bani; cine ar putea câștiga zece șilingi pe zi și iese la o plimbare de o jumătate de zi, sau este așezat în fotoliu, în camera lui, chiar dacă cheltuiește doar șase penny pentru plăcerile sale, nu trebuie să-i numere doar pe aceștia, ci să se gândească la faptul că a irosit alți cinci șilingi nefăcând nimic” (un șiling era echivalent cu 12 penny, iar 20 de șilingi erau echivalenți cu o liră sterlină, n. ns.). În timp ce atelierele de producție abia încep să se concentreze, ideea că timpul este legat de bani câștigă tot mai multă popularitate, pe măsură ce sarcina muncitorului devine cuantificabilă prin raportarea ei la o unitate de timp, ora de producție, în funcție de care este și plătit. Potrivit unor opinii ulterioare, Benjamin Franklin ar fi plagiat (o practică întâlnită și atunci, nu numai astăzi) o expresie citită într-un articol din 1719 al ziarului „The Freethinker” (Gânditorul Liber), care prelua, la rândul său, o propoziție a diplomatului englez Sir Thomas Wilson, dintr-un eseu din 1572, propoziția fiind următoarea: „Se spune că timpul este prețios”. Cu toate acestea, în monumentala sa lucrare „Viețile paralele”, scrisă prin secolul I d. Hr., Plutarh îl menționează pe Antiphon, un filosof sofist și orator grec, care trăise în secolul V î. Hr. Acesta ar fi fost autorul celei mai vechi versiuni a acestei expresii, după ce ar fi scris „Timpul, a cărui cheltuire costă mai mult decât orice”. La baza expresiei care compară timpul cu banii pare a sta conceptul exprimat în versul „fugit irreparabile tempus”, folosită de către marele poet roman Vergilius în „Georgicele” sale. Proverbul poate fi comparat cu o altă sintagmă latină, „Carpe diem” („Trăiește-ți clipa”), preluată din „Odele” altui poet latin, Horațiu și folosită pentru a ne invita să profităm de fiecare moment al vieții. La final, autorul articolului își exprimă dorința ca timpul petrecut de dumneavoastră pentru a-l citi să nu fie considerat ca unul pierdut!
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
