Celebra ordonanţă 13 a fost ordonanţă de urgenţă. La fel ca ordonanţa 14, care o anula. Acum legile justiţiei sunt trecute în procedură de urgenţă prin parlament, aleşii pesedişti anunţând că până de sărbători vor să rezolve problema. Întrebarea este: unde e urgenţa? De ce se grăbesc aşa de tare, care e problema? Şi cum nu îi mai pot bănui pe guvernanţi de bune intenţii, singurul răspuns valabil este că vor să rezolve legile justiţiei prin preajma sărbătorilor de iarnă, ca să nu se mai pomenească cu milioane de oameni care demonstrează în stradă.
De departe, schimbarea cea mai importantă operată de fostul ministru Iordache, acum şef de comisie la parlament, este abuzul în serviciu. După ce vizavi de pragul financiar pentru abuzul în serviciu au ieşit probleme, a fost anunţat un prag modic de zece salarii minime, adică vreo 19.000 lei. Absolut inutil, dacă studiem cazurile de abuz în serviciu vedem că pedepsele judecătorilor pentru prejudicii mici sunt deja în acord cu viitoarele modificări ale legii, nefiind nimeni condamnat la închisoare în respectivele cazuri.
Pe fondul indignării legate de stabilirea unui prag care poate fi furat fără să păţeşti nimic, a apărut propunerea care duce abuzul în serviciu spre dispariţie şi anume combinarea acestei infracţiuni cu luarea sau darea de mită. Şi gata, s-a rezolvat.
Cele două infracţiuni sunt diferite şi foarte clar definite în lege. Dar devine mai greu de demonstrat abuzul în serviciu, mult mai greu chiar. Să luăm chiar cazul lui Liviu Dragnea, de exemplu. Omul, din poziţia de şef al CJ Teleorman, cere celor de la Protecţia Copilului, unde lucra fosta soţie, să angajeze două femei care, de fapt, munceau la filiala PSD, deşi luau bani de la o instituţie a statului. Toată lumea implicată în proces a recunoscut faptele, în afară de Dragnea şi fosta soţie. În acestă situaţie nimeni nu a dat sau primit mită. Deci, conform noilor legi pregătite de pesedişti, nu avem de-a face cu şpagă şi ţac-pac, Dragnea nevinovat, rămân nişte chestii mărunte, uşor de dat deoparte.
Pentru a lămuri urgenţa trebuie să trecem în revistă eroii acestei lupte cu justiţia. Avem doi şefi ale camerelor parlamentului, şefi şi la partidele care au câştigat alegerile. Unul e condamnat într-un dosar şi cercetat în altul, celălalt, doar cercetat, deocamdată. În spatele lor stau un cartel de politicieni care sunt fie cercetaţi, fie condamnaţi, fie judecaţi pentru abuzuri în serviciu şi fapte de corupţie, foarte mulţi şi influenţi. Iar port drapelul acestei lupte sunt două televiziuni, una aparţine unui om condamnat deja şi eliberat condiţionat, iar cealaltă unui personaj fugit din ţară şi dat în urmărire generală.
Cred că e limpede acum de ce e aşa urgent. Oamenii ăştia luptă pentru libertatea şi averile lor, restul nu mai contează, v-aţi dat seama de asta, sper, chiar dacă aveţi salarii mărite, unii dintre dumneavoastră. Sau mai ales din cauza asta.
Nu ştiu, la fel cum nu ştie nimeni, cum vor arăta modificările finale ale legilor justiţiei. Nici pesediştii nu ştiu, deocamdată încearcă piaţa, tot aruncă cu propuneri şi urmăresc reacţii. Că nu va fi bine e limpede, dacă până şi ministrul justiţiei s-a retras din procesul de schimbare. L-au îmblânzit pesediştii pe Tudorel Toader, dar omul probabil vrea să nu fie părtaş chiar la toate golăniile.
Nu ştiu nici dacă pesediştii lui Dragnea mai pot fi opriţi. Înclin să cred că nu. Preşedintele Iohannis abia ieri a spus una-alta, liberalii stau şi ei cuminţi, fac opoziţie de faţadă şi aşteaptă să crape guvernarea, ca să vină ei în loc. Cât despre noi, aşa cum spuneam, faptul că noile legi ale justiţiei vor fi promulgate în preajma sărbătorilor nu e deloc întâmplător.
Din păcate (pentru noi), nici măcar nu mai e vorba doar despre Liviu Dragnea. E vorba de oamenii care-l sprijină necondiţionat, pentru a scăpa de probleme. Dacă iniţial scopul era „să îl scăpăm pe Dragnea de bulău”, acum e o mişcare de amploare, sunt tare mulţi cei care se aşteaptă salvaţi. Aşa că simulacrul ăsta de guvernare va continua până la victoria finală. Şi chiar şi după că, dacă nu mai pot fi condamnaţi, e cazul să facă şi nişte bani, nu?
