La 10 august 1876, guvernul liberal adoptă o nouă lege cu privire la vânzarea bunurilor statului, menită să favorizeze dezvoltarea micii proprietăți țărănești. Cu acest prilej, moșia statului Trușești este aleasă, alături de altele, pentru înființarea de noi comune. Abia la 15 februarie 1896, vânzarea celor 284 de loturi mici pe moșia statului Trușești se încheiase. Cu acest prilej se înființează un nou sat, anume Drislea. Cumpărătorii au fost din 20 de comune ale județului, cei mai mulți fiind din Trușești (49), Brehuiești (32), Curtești (31), Șoldănești (28), Salcea (27) etc. La 30 mai 1904, sunt scoase la vânzare încă 94 de loturi pe moșia Trușești, toate vândute la 10 mai 1904. Prin aceasta, satul Drislea se mărea substanțial, având o suprafață de 1890 ha, chiar dacă nu toți locuitorii se mutaseră (la 1912 erau construite doar 318 case, din cele 527 prevăzute). Satul era situat pe partea dreaptă a căii ferate Dorohoi-Iași, la distanță egală între satele Trușești și Viforeni. Prima mențiune oficială a satului e din 1904, când apare la comuna Trușești. Cu prilejul aplicării legii agrare din 1921, se înființează un alt sat al comunei, Păsăteni, pe dreapta râului Jijia, în dreptul satului Buhăceni, aflat în partea cealaltă a râului. Aici au fost colonizați locuitori ce aveau dreptul de a fi împroprietăriți, dar proveneau din regiuni cu pământ puțin sau deloc disponibil. Au fost făcute 72 de loturi, pe fosta moșie a Pulcheriei Doiciu (cu numele de dezmierd Chérica, așa cum se va numi și hotelul moștenit de la tatăl său în Constanța. Proprietarul de azi al hotelului este principele Șerban Dimitrie Sturdza, nepotul Chéricăi.), pe partea stângă a șoselei Botoșani-Rânghilești. Satul a fost menționat oficial prima dată în 1925, la comuna Trușești, iar azi populația este în scădere. Dacă pe mica proprietate se lucra cu aceleași metode și unelte rudimentare, altfel stăteau lucrurile pe marea proprietate. Astfel, în 1911, proprietarul moșiei Buhăceni (852 ha), Nicu Enășescu, dispunea de 96 de boi, 11 cai, șapte semănători, două mașini de secerat, o treierătoare, trei vânturători, o șișcorniță (mașină de tocat paie și coceni), un țilindru, o moară cu benzină. Creștea animale de prăsilă, iar produsele agricole erau trimise spre comercializare cu trenul, fie din gara Trușești, fie din cea de la Dângeni. Ultimul sat al comunei, Ciritei (etimologic înseamnă „desiș de arbuști sau copaci, dar și „pădure de stejari”) se va înființa în locul „Ciriteii lui Drâncă”, pe moșia Buhăceni, mai sus de Drislea, pe malul pârâului Valea Ciolpanului. Cu prilejul reformei agrare din 1945, țăranii din comuna Trușești care nu mai avuseseră pământ au primit 237 de ha, pentru care în total, timp de zece ani, comuna trebuia să dea statului 11850 kg de grâu, în timp ce țăranii care avuseseră pământ puțin au primit 424,50 de ha, rata de grâu în kg fiind de 42450, adică 10000 de kg, dar timp de 20 de ani.
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU