George LAZĂR
director
Stau şi mă întreb: oare dacă Dragnea era primar pe la el, în Teleorman, prin vreo comună prăjită vara de soare şi bătută de viscol iarna, chibzuia dacă are de unde, în momentul în care şi-ar fi mărit salariul, conform noii legi care lasă la bunul plac al aleşilor locali această posibilitate? Răspunsul la această întrebare n-o să-l aflăm niciodată, pentru că preşedintele celui mai mare partid din România nu o să se coboare la o asemenea funcţie măruntă. În schimb ştim prea bine ce au făcut cel puţin o mie dintre cei circa trei mii de primari aleşi în funcţii anul trecut, printre care şi cel de la Dimăcheni, anume şi-au mărit lefurile la limita maximă permisă de această neobişnuită inovaţie legislativă a social-democraţilor. Cei ce au făcut asta nu ţin doar de un partid, uniţi fiind numai de clasica lăcomie şi lipsă de bun simţ, dovedind încă o dată – dacă mai era cazul – cât de puţin le pasă de cei care i-au votat şi cât de mult îşi apreciază propria persoană. Dacă oraşele mai mari pot, uneori la limită, să suporte aceste majorări, primăriile de comună s-au transformat în instituţii de dat salarii, lipsindu-şi cetăţenii de servicii elementare, cum ar fi iluminatul public, colectarea gunoiului, transportul elevilor, reparaţiile curente ale şcolilor, încetarea oricărui fel de lucrări în folosul obştii. Desigur, au făcut asta pentru că pot. Au legea în spatele căreia se ascund şi, după ce şi-au secătuit bugetele locale, aşteaptă acum cu mâna întinsă bani de la guvern cu care să-şi plătească mai întâi salariile, iar dacă aceşti bani nu vor veni, o să-şi dea în judecată propria primărie ca apoi s-o execute silit, eventual să o vândă! Edilul din Dimăcheni a găsit o soluţie temporară. Îi mână pe slujbaşii prea bine plătiţi ai primăriei să ceară oamenilor să-şi plătească impozitele. Problema este că nimeni nu vrea să plătească doar pentru a face salariu unui funcţionar sau la mai mulţi, mai ales o leafă la care, cel puţin la ţară, mulţi nici nu îndrăznesc să viseze. Aşa că guvernul Dragnea II este pus în faţa unei dileme: le dă bani la rectificarea bugetară, deşi e vorba de sume uriaşe, cu neputinţă de adunat altfel decât prin împrumuturi. Plătindu-şi primarii din teritoriu, se alege cu tot atâtea voturi, de la ei şi acoliţii beneficiari ai lefurilor majorate, dând în fapt mită electorală pe faţă. Se mai alege însă şi cu o viitoare problemă, chiar mai amplă, pentru că şi ceilalţi primari, mai realişti, care şi-au analizat atent potenţa financiară a primăriilor pe care le conduc şi nu şi-au crescut salariile, ei bine, o vor face, văzând că se poate. Chiar dacă, prin absurd, primarii ar aduna şi ultimul leuţ datorat de locuitori pe taxe locale, nu le-ar ajunge prea multă vreme să-şi susţină salariile nesimţite pe care consilierii locali le-au votat cu lăcomie, pentru că şi indemnizaţiile lor de şedinţă au crescut corespunzător. În anul următor ar trebui să majoreze impozitele, dar şi mai mulţi oameni nu le vor achita, iar primăria se va bloca pentru că funcţionarii neplătiţi nu vor mai vrea la serviciu. Nu se vor mai putea elibera nici actele elementare, de naştere, căsătorie, deces. Se va ajunge la blocajul total al primăriilor, în fapt al acelei părţi din ţară care este mai săracă şi care, orbită de perspectiva banilor nesperaţi şi nemunciţi, a vrut să creadă că regulile stabilite de domnii aflaţi în birourile de la Bucureşti se pot aplica şi la ei acasă. În acest fel povara fiscală, purtată de noi toţi, se va rostogoli de la un an la altul, acoperită de la un împrumut la altul, în aşa fel încât după ce se vor termina cei trei ani rămaşi până la următoarele alegeri, guvernul PSD condus pe faţă de Liviu Dragnea va putea marca o singură realizare, aceea de a fi plătit salariile majorate ale bugetarilor, lăsând speranţe şi celor care nu sunt încă bugetari dar visează să ajungă într-o zi. Cu această realizare unică poate fi sigur că va câştiga din nou bătălia electorală pentru că, după cum stau lucrurile, asta se şi aştepta de la el, deoarece că restul, cum ar fi investiţii publice care să ne facă oraşele mai frumoase, să ne lege de lume prin autostrăzi şi căi ferate moderne, să ne ridice spitale şi şcoli, sunt doar detalii care interesează poate doar nişte cusurgii ce nu pricep care-i treaba cu democraţia, adică vocea şi voinţa poporului.
