A viețuit între anii 578-649. A intrat în cinul monahal la vârsta de 16 ani. Sfântul Ioan Scărarul l-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Macarie, timp de 19 ani. După moartea părintelui său duhovnicesc, Sfântul Ioan Scărarul s-a retras într-o peșteră, unde a dus o viață aspră vreme de 40 de ani. A fost vreme îndelungată egumen al mănăstirii din Muntele Sinai. El este autorul lucrării „Scara”, care ne descrie viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu. „Scara” a fost tradusă în limba romană de părintele Dumitru Stăniloae şi se afla cuprinsă în volumul al IX-lea al Filocaliei.
Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul a patra duminică din Postul Sfintelor Paşti. Sfântul Ioan Scărarul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția şi cultura sa, este numit şi Ioan Scolasticul. Numele de „Scărarul” sau Climacus, vine de la principala sa opera, intitulata Scara Paradisului.
Scara virtuților are 30 de trepte prima fiind „retragerea” sau desprinderea de lume – spune sfântul Ioan – cea fără de care nu se poate începe. Aici omul este sfătuit ca din când în când să se scoată pe sine din lume și să se retragă în sufletul său – „acolo unde este adevărul despre fiecare”. Sf. Ioan recomandă de este posibil retragerea în singurătate, iar de nu retragerea din viața socială.
Preot Olivian SANDU
