În timpul unei persecuții împotriva creștinilor, în secolul al III-lea, o creștină evlavioasă cu numele Rufina a fugit din Corint să se ascundă în munți, ca să scape de urmăritori. Acolo a născut un fiu, Codrat, după care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost ținut în viață, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui și îi picura rouă dulce în guriță.
Sf. Codrat și-a trăit copilăria și tinerețea în sălbăticie. În adolescență el a cunoscut niște creștini de la care a învățat despre adevărata credință. Codrat a studiat gramatică și arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp și-l petrecea în singurătate, prin munți, în rugăciune și meditație la Dumnezeu. Anii treceau și mulți prieteni și ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învățătură. Printre aceștia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent și mulți alții.
Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca să tortureze și să ucidă pe creștini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, Sf. Codrat a vorbit în numele tuturor, apărând cu demnitate credința în Hristos Mântuitorul, după care a fost supus torturii. În ciuda suferințelor inumane, el îi încuraja pe alții, spunându-le să nu le fie frică și să-și apere cu tărie credința.
Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, au fost condamnați la decapitare cu sabia. La locul execuției, aceștia au cerut puțin răgaz pentru a se ruga unul pentru altul apoi și-au plecat capetele sub sabie.
Învățăm din viața acestor sfinți cât de importantă și de valoroasă este prietenia cea adevărată ce are ca valabilitate toată viața. Una din cele mai frumoase definiții despre prietenie ar fi asta: „Prietenul adevărat este cel care, deși te cunoaște foarte bine, continuă să te iubească”.
„Prietenia este mai puternică decât iubirea născută din înrudire, fiindcă iubirea din înrudire este rodul necesității, pe când prietenia aparține liberei alegeri. Prietenia impune evlavia faţă de cele pe care prietenii le consideră a fi sfinte, curăție în modul de viețuire, integritate în ceea ce privește deprinderile morale, fidelitate în caracter, statornicie în decizii, sinceritate în cuvinte, îndrăzneală în susținerea a ceea ce este corect și folositor și în a spune adevărul. Prietenia este susținătoarea pe pământ a bunăstării și fericirii a doi oameni buni, pentru că prietenia nu poate să se nască prin firea ei decât între oameni buni”. (Sf. Nectarie de la Eghina)
Preot Olivian SANDU
