Marius ILINCARU
editor
Ceea ce se întâmplă acum în Spania, mai exact în Catalonia, este un precedent periculos pentru multe ţări, chiar şi pentru România. Şi nu e vorba de Ţinutul Secuiesc, care ar vrea autodeterminare pe criterii etnice, ci de o regiune mult mai mare, de Ardeal. Ştiu, la prima vedere pare forţat, dar să vedem premisele. În ultimele două decenii, mai ales în perioada Boc, politicienii noştri au finanţat îndeobşte investiţiile din Ardeal, dezvoltând această regiune în detrimentul celorlalte istorice. Să ne aducem aminte, de exemplu, cum banii pentru drumul Botoşani-Suceava au fost deturnaţi de guvernarea PDL spre Cluj, mai exact la Jucu, „unde se impuneau investiţii în infrastructură pentru că trebuia să vină Nokia”. Şi ăsta e doar un caz care ne-a lovit direct pe noi, pentru că ele sunt multe în Moldova şi Muntenia. Apoi, pe lângă aceste „deturnări” politice, dacă ne uităm cu atenţie, cu excepţia acestui an, judeţele din Ardeal au fost campioanele la banii primiţi de la nivel central, de investiţiile făcute în infrastructură, care, firesc, au generat o creştere a nivelului de trai, creând premisele dezvoltării naturale a mediului de afaceri, şi au atras investiţii străine. Astfel, Ardealul a recuperat rapid din decalajul care îl despărţea de ţările din Vest. Pe acest fond, e lesne să apară susţinătorii autonomiei, precum în Catalonia, care este cea mai bogată regiune a Spaniei, sau în Lombardia şi Veneto, care sunt motorul economic al Italiei. Tonul l-a dat încă de acum două decenii Sabin Gherman, care publica în „Monitorul de Cluj” manifestul „M-am săturat de România”, prin care cerea cu subiect şi predicat „autonomia administrativă a Transilvaniei”. Şi nu a fost aşa cum spunea într-o emisiune la Marius Tucă doar un semnal de alarmă a ceea ce se întâmplă în ţară pe un „limbaj asupra căruia el însuşi are rezerve”, ci este o idee care-l definea, deoarece anterior înfiinţase Fundaţia „Pro Transilvania”, care avea în statut autonomia administrativă a Transilvaniei. De atunci vocile s-au înmulţit şi au devenit virulente. Chiar şi Sabin Gherman a devenit tot mai virulent la adresa „miticilor”. E de ajuns să urmăreşti o emisiune de a sa de pe Look şi atunci îţi cam dai seama ce politică promovează el. Dacă mai punem în calcul şi faptul că Clujul tinde uşor să devină capitala economică a ţării, atunci putem trage concluzia că pericolul secesionist este mai mare decât pare, că germenii încolţiţi acum două decenii au acum condiţii tot mai prielnice să se dezvolte, astfel încât ideea unei Transilvanii autonome, acum, când România se apropie de sărbătorirea a o sută de ani, să nu fie doar un vis al unui ziarist local, ci chiar să mişte mase de oameni care să ajungă să spună într-un glas: „M-am săturat de România, vreau Transilvania mea!”, în loc de „Trăiască România dodoloaţă!”, care a răsunat din piepturile a celor peste o sută de mii de români care s-au adunat pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia pentru a saluta Unirea celor trei principate.
