Anul trecut, sătul de tot ceea ce oferă litoralul românesc în materie de turism, am trecut granița la vecinii bulgari. Asta ca răspuns la un soi de provocare primită de la administratoarea unei pensiuni, când i-am reproșat că a cerut pentru câteva nopți de cazare cât trebuia să pretindă dacă avea de gând să-și scoată maghernița la vânzare. Duceți-vă la bulgari și-i îmbogățiți pe ăia dacă nu vă iubiți țara. Și asta am făcut…
Frumoasă țară avem la sud de graniță, păcat că nu luăm exemplu de la vecini. Avem ce învăța în multe privințe, nu doar în ceea ce privește turismul. Agricultura, de pildă. Ogoarele bulgarilor arătau mult mai bine decât cele românești, crunt lovite de secetă. Iar românii amatori de ospitalitate bulgărească au și găsit explicația: ăștia ne iau apa din Dunăre și irigă câmpurile lor. De asta tarlalele lor arată așa bine, iar la noi câmpul e așa cum este.
Explicație românească, plus bonusul de invidie aferent. Bulgarii ne fură apa din Dunăre, așa cum și ungurii ne fură apa de pe Someș. Și nu se mai satură să facă irigații în dauna agriculturii românești. Ce conta că ne aflam în Veliko Tarnovo, în bazinul hidrografic al râului Yantra? Bulgarii ne fură apa din Dunăre, de asta nu avem noi irigații, nu din cauza politicii dezastru dusă în domeniu. Să ne aducem aminte de viziunile ministrului Daea cu privire la irigații. Competent de bubuie cum îl știm, individul a venit cu soluția canalelor deschise care funcționau excelent în Egiptul antic. Ce dacă se evaporă cantități enorme de apă și suprafețe importante sunt scoase din circuitul agricol? Noi îi dăm cu ancestrala, că strămoșii știau mai bine.
Recent s-a relansat scandalul Bîstroe, iar românii și-au dat seama că le curge Dunărea prin bătătură și în felul acesta rămân fără apă. Televiziunile de partid s-au apucat să agite spiritele, astfel că majoritatea problemelor au trecut pe plan secund, important e să nu-i lăsăm pe vecini să ne ia apa. Politicienii dau asigurări că se implică și fac tot posibilul să se respecte legea. Că doar știm noi ce legiști avem în fruntea țării.
Așa, ca fapt divers, în weekend pompierii au avut de stins un incendiu de vegetație extins pe vreo sută de hectare. În Delta Dunării, unde în altă parte? Incendiu provocat cu bună știință de un patriot de-al nostru care nu dă doi bani pe legislație și ecologie, ci îi dă înainte cu ancestrala, că știe el mai bine cum e cu regenerarea stufului. Cam acesta este nivelul de educație ecologică în România și în jurul lui se învârte și competența autorităților. Despre implicare, ce să mai vorbim? Delta Dunării, paradis terestru, a ajuns să fie distrusă de interese meschine, care nu puteau deveni realitate decât cu sprijin politic; presa de bună credință a tot relatat despre ce se întâmplă în Deltă, însă mereu s-au găsit explicații. Acum aleșii au pe cine să dea vina pentru ce se întâmplă în zonă, eventual în toată țara: canalul Bîstroe. Ce contează că problemele sunt vechi? Bine că avem pe cine da vina, la fel cu furtul de apă din Dunăre. Nu contează că noi nu avem sisteme de irigație, important e că au vecinii și din cauza asta nu avem și noi.
Aleșii fac scandal, protestează, cer respectarea legislației internaționale și amenință că se duc să verifice, deși au dovedit cu vârf și îndesat că nu sunt în stare să gestioneze problemele din curtea proprie. Când nu ești în stare să ții în frâu incendierile de vegetație, când în Deltă se construiește și draghează după bunul plac (apropo, brațul Sulina este dragat permanent, altfel riscă să se colmateze) trebuie să faci pasul înapoi. Nu mai pomenesc despre corupție – ministrul Grindeanu tună și fulgeră pe marginea canalului Bîstroe, dar nu l-am auzit să spună ceva despre drumul Botoșani – Iași care începe să arate mai rău decât atunci când a început reabilitarea. Dar e mai simplu să-i înjuri pe vecini. Nu te costă nimic, demonstrezi că ești patriot de mare valoare și, dacă nu te ascultă, ai pe cine da vina.
