Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea pe 29 februarie în anii bisecți, iar în anii nebisecți – pe 28 februarie.
Cuviosul Ioan Casian s-a născut în provincia romană Scythia Minor, în anul 360. A fost atras încă de mic de viața monahală. La vârsta de 17 ani, a plecat în Palestina împreună cu prietenul lui Gherman. Au rămas amândoi, timp de doi ani, într-o mănăstire din Betleem, unde s-au adâncit în canonul vieții monahale, apoi au părăsit Palestina pentru Egipt, în dorința de a cunoaște viața și învățătura marilor asceți.
În ciuda hotărârii lor de a rămâne aici, după un timp îi aflăm, tot împreună, la Constantinopol, unde îl cunosc pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Văzând curăția sufletească în care trăiau cei doi, acesta l-a hirotonit diacon pe Casian și preot pe Gherman, potrivit vârstei lor. Alături de el, Casian și-a desăvârșit pregătirea teologică, după cum mărturisește în scrierile sale: „Eu sunt ucenicul și opera lui Ioan”.
În anul 405, cei doi au mers la Roma, unde au încercat să-l apere pe Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, care în anul 404 fusese exilat pentru a doua oară. Se presupune că aici, la Roma, Gherman a trecut la cele veșnice. Hirotonit preot, Casian a ajuns la Marsilia, unde în anul 415 a întemeiat două mănăstiri, una pentru bărbați și alta pentru femei. Sfântul Ioan Casian este considerat întemeietorul monahismului în Franța și ocrotitorul Marsiliei. Se pare că aici a murit în jurul anului 435, curând fiind cinstit ca sfânt, la început în Marsilia și în sudul Franței, pe data de 23 februarie.
Preot Olivian SANDU
