Acum aproape 20 de ani (2004) Ucraina a propus deschiderea unei noi căi navigabile, pe Dunăre. Până la acea dată, exista o singură cale navigabilă, Canalul Sulina, conform convențiilor încheiate între statele dunărene. România s-a opus acestei propuneri. Așa că situația a rămas nerezolvată, cu Ucraina începând să facă lucrări de amenajare și cu proteste din partea României, proteste care au avut succes de fiecare dată la forurile internaționale, în urma acțiunilor diplomatice ale părții române, Ucraina fiind, de fiecare dată, oprită în încercările sale.
Ce rost au atunci declarațiile războinice și patriotarde ale ministrului Grindeanu, șefului PSD, Marcel Ciolacu, urmați de o pleiadă de parlamentari și europarlamentari? Declarații care nu fac decât să inflameze opinia publică, într-o problemă în care opinia publică românească nu are niciun cuvânt de spus, totul se poate rezolva pe cale diplomatică, la fel ca în ultimii 20 de ani.
Aceste declarații nu sunt singulare, ci fac parte dintr-un șir care parcă vine de la Kremlin, mai ales în ultima lună, începând cu Vasile Dâncu care râdea de pericolele din Moldova expuse de președinta Maia Sandu, trecând printr-o grămadă de parlamentari PSD care declară că „Ucraina trebuie oprită prin orice mijloace!” și încheind cu europarlamentarul PSD Maria Grapini cea care, după ce declara în ianuarie că visul lui Burebista a fost unirea tuturor românilor, zilele trecute spunea că Ucraina a încălcat toate tratatele internaționale și trebuie condamnată.
Motivațiile sunt multiple, însă cea mai importantă este cea electorală. În România procentul
celor care cred că Ucraina nu ar mai trebui ajutată a ajuns cel mai ridicat de la începerea
războiului, 25%, conform euro-barometrului publicat săptămâna trecută. Tot conform
ultimelor sondaje, PSD și PNL scad în procente. Iar partidele mainstream, în special PSD, vor să atragă pe cei care au migrat spre AUR avansând teme naționaliste cu vechea metodă a cetății asediate, toți sunt împotriva noastră, trebuie să ne apărăm. Cam cum face și Vladimir Putin sau cum a făcut Viktor Orban în Ungaria.
Celelalte motive sunt schimbarea agendei publice într-o perioadă plină de scandaluri și legi
toxice și un soi de șantaj la adresa Uniunii Europene. Guvernul României este într-o dilemă. Nu vrea să facă reformele promise prin PNRR, cum ar fi cea a pensiilor speciale, dar are nevoie de bani. Iar în urma constatării că România nu a îndeplinit nici cerințe elementare din PNRR, finanțarea europeană este pe cale să înceteze, situație dramatică, deoarece nici una din investițiile anunțate cu pompă nu pot fi realizate din fonduri proprii. Așa că se procedează pe stilul când România a fost refuzată să acceadă în Schengen, cu scandal și amenințarea că e posibil ca țara noastră să nu mai fie așa pro- europeană.
Dar mai întâi să lămurim cum e situația în Delta Dunării.
Ce fac ucrainenii și ce fac românii
După ce Federația Rusă a declanșat agresiunea sa armată, guvernanții de la Kiev au luat în
considerare deschiderea canalului navigabil al Dunării. Așa că au adresat Comisiei Europene
o solicitare oficială de a adapta căile navigabile interioare pe Dunăre la rețeaua
transeuropeană de transport, prin adăugarea căilor navigabile interioare ale estuarelor Chilia și Bîstroe.
În procesarea acestei solicitări, Comisia Europeană a cerut României un punct de vedere, cu termenul limită la mijlocul lunii februarie 2023, termen care deja a expirat.
Poziția României e defavorabilă unui asemenea proces. În prezent, România deține controlul asupra navigației pe brațul Sulina și mai are Canalul Dunăre – Marea Neagră, care nu este exploatat nici măcar la jumătate din potențial.
Situația actuală este una de diferend și nu de conflict între România și Ucraina, ceea ce
înseamnă că soluția va fi dată fie prin negocieri bilaterale, fie în vreun for de arbitraj
european. În nici un caz inflamarea opiniei publice românești nu este o soluție.
Dunărea se împarte în 3 brațe: Chilia la nord, Sulina la mijloc și Sf. Gheorghe jos. Între ele
este ceea ce numim Delta Dunării. Ce e de reținut e că brațul Sulina este artificial, drept ca
tras cu rigla și construit pentru navigație. Cam ce vor să facă și ucrainenii, numai că la vremea când s-a construit Sulina, Delta Dunării nu era considerată rezervație naturală, și, chiar dacă ar fi fost, pe Ceaușescu nu îl interesau asemenea detalii. Drept pentru care, pe lângă canalul Sulina, o mulțime de alte canale drepte și frumoase pe care v-ați plimbat cu barca în vacanță nu sunt nici ele naturale, ci săpate de mâna omului.
Vecinul nostru de la nord de Chilia a devenit Ucraina, căreia i-au revenit doar jumătate din
porturile de la Marea Neagră. Până în 2014, când au ocupat rușii Crimeea. Le-a rămas
ucrainenilor doar Odessa – un port mai mic decât Constanța. Ucrainenii au efectuat lucrări pe canalul Bîstroe, de dragare sau adâncire, pentru a avea o ieșire mai rapidă la mare. Lucrări despre care spun că au informat autoritățile române încă din august 2022, fără să primească vreo reacție.
Dacă e adevărat sau nu, încă nu se știe, guvernul român nu comunică niciodată complet și onest cu populația și nici nu dă explicații vizavi de deciziile luate. Geografii și specialiștii contactați de noi au avut o părere comună. Nu lucrările de pe Bîstroe sunt importante, indiferent ce fac ucrainenii acolo, ci faptul că reacţia e avansată de un guvern care nu are încă nicio informație reală, după cum a recunoscut și președintele Iohannis la întâlnirea de la Varșovia cu statele NATO.
Marea problemă ar fi adâncirea sau amenajarea pentru navigație de tonaj mare a brațului
Chilia. Pentru că brațul Chilia are 60% din apa care vine de pe Dunăre. Și chiar dacă
ucrainenii ar spune că fac lucrări de adâncire doar pe partea lor de canal, efectul lucrărilor ar fi că un volum și mai mare de apă s-ar duce spre brațul Chilia, iar Delta Dunării ar fi în mare pericol din cauza secării canalelor.
Canalul Bîstroe e natural. E un braț de vărsare al Chiliei, are 50-60 m lățime şi 4-5 m
adâncime. Pentru navele de mare tonaj ar trebui adâncime de 7-8 m. Asta vor ucrainenii, ca navele să intre și să iasă pe Bîstroe din Marea Neagră, nu înconjurând pe canalul Sulina.
Un fapt interesant este că pe hărțile de navigație din 1990, adâncimea canalului Bîstroe era de 6,5 m. În 30 de ani s-a colmatat, pentru că rușii și, mai apoi, ucrainenii nu au fost interesați de canal. Iar Dunărea aduce între 50 și 100 de milioane de tone de aluviuni anual, conform estimărilor specialiștilor, în funcție de cantitatea de precipitații și mulți alți factori.
La întâlnirea cu Marea Neagră, aluviunile se depun iar suprafața României în zonă se mărește cam cu un kilometru pătrat la fiecare 20 de ani datorită acestui fenomen.
Așa că dragarea pe Bîstroe (dacă ucrainenii fac doar asta), la fel ca operațiunile de dragare de pe brațele românești ale deltei – care ar trebui făcute în medie odată la trei ani – sunt necesare și bine venite. Pentru că se evită inundarea deltei pe toată suprafața, până când apa Dunării ar găsi o altă gură de vărsare în mare. Fapt care se întâmplă des în deltele altor mari fluvii de pe planetă, unde nu se execută aceste operațiuni.
Politicienii și delta cea sacră
„Pentru români, Delta Dunării este sacră”, declara zilele trecute șeful PSD, Marcel Ciolacu, spre bucuria auriștilor. Lipsit de imaginație, George Simion a preluat, ca de obicei, tema din zbor și a și plecat să „transmită de pe Bîstroe”.
Pentru români e posibil ca delta să fie sacră, dar pentru politicieni nu este. Ultimele rapoarte oficiale legate de deltă, fie că aparțin unor ONG-uri sau raportorilor Uniunii Europene, descriu un „genocid ecologic”. Ape poluate, pescuit sălbatic, distrugerea habitatului natural. De ani de zile. Nici Ciolacu, nici vreun alt politician cu putere de decizie nu s-au îngrijorat vreodată.
Au apărut și finanțările europene pentru prezervarea Deltei Dunării. Ultima în 2021, un
miliard de euro. Conform unei investigații a cotidianului Info Sud-Est , banii s-au dus pe
consultanță și la dezvoltatori imobiliari, niciun euro nu a ajuns în deltă sau la locuitorii deltei.
În urma articolului lor, Comisia Europeană a întrerupt plățile, iar Parchetul European condus
de Codruța Kovesi a început o anchetă. Actualul ministru al transporturilor, Sorin Grindeanu, nu a dat nicio declarație cu acea ocazie, nu era îngrijorat atunci.
Chiar în ziua în care Grindeanu și Ciolacu își declarau iubirea pentru deltă, acolo ardeau 300 de hectare de stuf, în Rezervația Biosferei, zona Dranov. Unde mai arseseră în 2022 alte 1.500 de hectare. Acolo va deveni teren agricol, delta a dispărut. Terenul a fost trecut misterios, în 2021, din proprietatea statului în administrarea localității Murighiol, apoi s-a dat foc la stuf de către fermieri.
Aceste 1.800 de hectare se adaugă celor 5.000 de hectare de luciu de apă transformate în teren agricol în ultimii patru ani. Totul pentru subvențiile agricole.
Nici Ciolacu, nici Grindeanu nu pomenesc asta, însă. Și nici Simion nu s-a dus să măsoare
lungimea dezastrului. De fapt, Delta Dunării le e dragă politicienilor când vor să schimbe agenda publică și să distragă atenția de la manevrele lor.
Legi la care nu trebuie să ne uităm
Legile care urmează sunt în diverse faze de aprobare, unele aprobate deja, unele retrase și
depuse modificat, toate având prevederi scandaloase.
-Relația avocat-client: prevede, sub pretextul digitalizării, pe bani europeni, ca relația dintre avocat și client să se deruleze digital pe o platformă deținută de UNBR și pentru care SRI și STS să poată asigura servicii de securitate cibernetică. Obsesia serviciilor secrete din
România de a controla tot a ajuns la un nivel paroxistic în ultimii ani. Relația dintre client și
avocat este confidențială și ține de dreptul la apărare și prezumpția de nevinovăție.
–Legea contra ONG: inițiativa PNL-PSD care limitează dreptul ONG-urilor de a reclama
abuzurile în justiție. Pare o inițiativă făcută pentru dezvoltatorii imobiliari, având în vedere
conflictele din ultima vreme din București. Însă e mai mult decât atât, practic un ONG nu va mai avea cum acționa în instanță nicio companie sau o instituție a statului suspectată de un abuz.
-Legea agentului străin: un parlamentar PNL pregăteşte introducerea „legii agentului străin” (anti-societate civilă) pe model Putin /Orban. Va fi în doi paşi: se creează infrastructura de raportare (laţul), ca mai sus la avocaţi, apoi se simplifică desfiinţarea organizaţiilor.
-Legea anti-protest: inițiată de Ciucă și Bode, prevede pedepse cu închisoarea pentru
tulburarea liniștii publice și ultraj, nu amenzi. Dacă fapta e cu mai mult de două persoane, se poate ajunge până la șapte ani închisoare. Prin comparație, pedeapsa pentru încăierare e maxim trei ani.
-Legea anti-drog: pentru a arăta că face ceva în lupta cu drogurile, guvernul mărește
pedepsele, absolut la toată lumea, inclusiv la cei care consumă, indiferent de cantitate, în timp ce în multe țări consumul drogurilor de risc ușor e dezincriminat. Pentru că statul român nu poate sau nu vrea să lupte cu cei care importă, produc sau vând droguri, mii de tineri vor ajunge la închisoare pentru că au tras un fum dintr-un joint.
-Legea avertizorului de integritate: promulgată deja, face practic imposibilă semnalarea
abuzurilor de către un angajat al unei instituții; e una dintre legile pentru care Comisia
Europeană vrea să suspende finanțarea pentru România.
-Declarații de avere: declarațiile de avere ale politicienilor, funcționarilor publici și aleșilor
devin opționale, iar cele ale militarilor, procurorilor, polițiștilor și celor din servicii secrete
sau DGIPI devin secretizate. Asta în timp ce toate ONG-urile trebuie să aibă acte pe toate
donațiile, și cele de câțiva lei.
-Legea securiștilor: legea pentru devoalarea celor care au lucrat în fosta Securitate, a
colaboratorilor sau a celor ai căror părinți au lucrat în cadrul Securității, depusă de deputatul USR Claudiu Năsui, a fost respinsă săptămâna trecută în parlament pentru a treia oară de coaliția PSD-PNL. Când Năsui a anunțat intenția de a depune legea, Marcel Ciolacu, șeful PSD, i-a zis să o depună, că abia așteaptă să voteze pentru.
-Legea salarizării bugetarilor: nu se respectă cerințele la care ne-am angajat prin PNRR de a corela salariile din sectorul de stat cu cele din sectorul privat; dimpotrivă salariile unei părți a sistemului bugetar tot cresc și se creează discrepanțe chiar în sistemul bugetar.
-Legea pensiilor speciale: dincolo de toate declarațiile, de fapt, nicio pensie specială nu
scade, dimpotrivă, sunt introduse noi categorii de pensionari speciali; e unul din principalele motive invocate de Comisia Europeană pentru a înceta plățile către România.
Nici una din aceste legi nu are legătură cu războiul din Ucraina, conflictul de acolo nu a
împiedicat reformele din România.
Scandaluri care trebuie ascunse
Inventarea de probleme abate atenția și de la scandalurile din guvern și parlament, pe metoda că sunt lucruri importante pentru țară și nu ne ocupăm cu fleacuri. Sunt trecute în revistă doar cele foarte recente.
- Hărțuitorul Budăi, apărat de Ciolacu, prima reacție a apărut după izbucnirile politice cu
Bîstroe, când e ceva mai important de discutat; - Nenorocirile din sistemul de sănătate de stat, care nu se mai termină, și neputința ministrului Rafila de a construi măcar un spital, nu 25;
- Numirea in fruntea AEP a unui dublu pensionar special, pesedistul Toni Greblă, prefectul
capitalei, slugă perfectă de partid, care în 2015 plănuia să încalce embargoul impus Rusiei; - Numirea la autoritatea de audit a Curții de Conturi a unei chimiste, ex-educatoare sau agent de asigurări, care nu are vreo legătură cu verificarea cheltuielilor publice, soția unui ex- ministru PSD.
- Recuperarea fostului președinte al AEP, Mitulețu-Buică, demisionar în urma unor acuze de corupție. A fost numit secretar general în aceeași instituție, AEP, salariu cu sporuri, patru mii de euro lunar, plus casă și mașină;
- Ministerul condus de Gabriela Firea, despre care nimeni nu prea știe cu ce se ocupă, plătește unui privat 500.000 euro pe an chirie, pentru un etaj la World Trade Center, după ce a refuzat spațiile oferite de regia care oferă clădiri instituțiilor. Ministerul lui Firea are 776 de posturi la buget;
- Mărirea sumelor cabinetelor parlamentarilor pentru salarii și cheltuieli, cu sume între 28.000 și 35.000 de lei lunar pe fiecare parlamentar.
- Explozia angajărilor la stat, unde pesediștii sunt campioni la angajări pe pile de partid, urmați îndeaproape de liberali. 86% din veniturile fiscale încasate de statul român se duc pe salarii din sectorul public și transferuri sociale (pensii); suntem campionii Europei.
- Scandalurile legate de miniștri sau premierul Ciucă, rămași în funcții după ce au fost dovediți plagiatori
PNRR se poticnește, cine e de vină
Comisia Europeană a trimis o scrisoare guvernului Ciucă în care i se cer explicații la 23 de
jaloane neîndeplinite, întârziate sau incomplete din PNRR. Incidente gen Bîstroe sunt
binevenite pentru a abate atenția de la ratările imense ale guvernului și de a încerca să pună presiune pe Comisie.
De fapt, așa cum tot scriem de un an de zile, coaliția PSD-PNL nu are de gând să facă
reforme, deși președintele Iohannis spune că de aia a creat-o.
România a încasat prefinanţarea (adică avansul), 3.8 miliarde euro. Apoi prima tranșă, unde nu era mare lucru de făcut, 2,6 miliarde euro. Și s-a blocat totul la tranșa 2 de 2,8 miliarde euro. Trebuia încasată din decembrie, dar este posibil să vină prin martie, pentru că finalizarea legilor gen pensii speciale e prevăzută la încasarea tranșei a treia.
Pe care nu o vom mai încasa, pentru că reformele sunt prea mult întârziate. Deci
3.2+2.6+2.8=9.2 miliarde euro, asta e suma maximă pe care o va încasa guvernul Ciucă,
aproximativ 32%. Adică un euro din trei.
Iar diversiunile gen Bîstroe sunt utile și pentru viitor, am văzut cu ocazia eșecului intrării în
Schengen ce ușor e să creezi în România sentimente anti-europene. Așa că este foarte probabil ca după oprirea finanțărilor europene să înceapă din nou un festival de găsit vinovați, guvernul Ciucă sau Ciolacu, care o fi atunci, va spune că a făcut tot, dar Comisia Europeană nu vrea.
România a început să devină irelevantă în plan extern
În ciuda încercărilor președintelui Iohannis de a dezamorsa problemele la întâlnirea de la
Varșovia, este cert că România a început să devină irelevantă în plan extern. Și este clasată ca una dintre cele mai catastrofal guvernate țări din Europa în timpul mandatelor președintelui Iohannis. Deși, în ciuda eforturilor clasei politice, țara noastră a avut performanțe economice care ar fi trebuit să o propulseze ca un lider regional, nu avem clasa politică pentru așa ceva.
Majoritatea politicienilor nu sunt absolut deloc interesați de politica externă, nu o înțeleg și
sunt deranjaţi de presiunile externe, vor doar să se îmbogățească în liniște în timp ce pun
pumnul în gură populației pentru a se feri de consecințe.
