Rotativa la guvernare se va întâmpla nu fiindcă așa este acordul scris între principalele partide ale coaliției de guvernare, ci fiindcă este singura modalitate de a remania un guvern care și-a dovedit limitele și de a amenda câteva proiecte de legi controversate, în special cea a învățământului. În aceste patru luni rămase, negocierile se vor concentra asupra pozițiilor guvernamentale nominalizate în acord, respectiv vicepremier, transporturi, finanțe, justiție, fonduri europene, secretariat general și cancelaria premierului. Dar, din experiențe trecute, știm foarte bine că va urma o avalanșă de repoziționări în toate autoritățile, agențiile și instituțiile statului.
Marcel Ciolacu a afirmat public că partidul său vrea să repună în discuție acordul politic și să schimbe câteva ministere cu liberalii, mai mult – amenință că dacă rotativa nu va fi renegociată vor provoca alegeri anticipate. Au și de ce, sunt cu 11 procente în fața liberalilor în toate sondajele. Devine evident că PNL, care a fost prins pe picior greșit fiindcă are doi miniștri puternic contestați în toate mediile, respectiv Lucian Bode pentru plagiat și Virgil Popescu pentru modul defectuos ca să nu zic voit tendențios în care gestionează răspunsul la criza energetică, va fi nevoit să accepte renegocierile cerute de socialiști.
Sunt sute de funcții la nivel central și mii de funcții la nivel județean care vor intra în malaxorul negocierilor. Sunt momentele de maximă influență ale demnitarilor zilei, când își pot exercita puterea de a demite și numi, împărțind sinecuri sau poziții în care este nevoie de ascultare orbească a indicațiilor de partid. Este foarte probabil că vom fi martorii unei noi avalanșe de cumetrii, de promovare a rudeniilor, amantelor și atârnătorilor de partid. Practic, urmează câteva luni de devălmășie, în care angajații lucrează superficial știind că șeful va pleca, urmate de alte luni în care noii veniți trebuie să se familiarizeze cu ceea ce (nu) au de făcut.
Iar la anul vor fi alegeri. Ca niciodată -toate deodată. Probabil că vor fi și cele care vor stârni cel mai slab interes din întreaga istorie post-decembristă, deși contextul internațional ar trebui să urce temperatura civică internă la cote maxime. Zăngăne armele de la un capăt la altul al globului, Uniunea Europeană trosnește din toate încheieturile, dar la noi capul de afiș este menținut nu de ratarea țintelor PNRR, nici de îndoielnica propunere de lege a învățământului, ci de afacerile a doi proxeneți britanici stabiliți în România, de aventurile amoroase ale unor demi-prostituate sau de eșecurile previzibile ale unor sportivi mult prea alintați.
Misterul care planează asupra formei legilor promovate de ministrul învățământului Ligia Deca a enervat pe toți cei interesaţi de educaţie. Asupra legilor educaţiei, varianta Ligia Deca, nu s-a făcut vreo dezbatere publică, pentru că nu au fost puse în transparenţă decizională. În schimb, s-a format o ditamai comisia de discutare şi aprobare a legilor educaţiei, formată din experţi de la PSD, PNL, UDMR. Cât or fi de experți este altă discuție, dar bine de știut despre această comisie este că socialiștii și maghiarii nu au niciun fel de obligație la președintele Iohannis și este de așteptat ca ei să vină cu multiple amendamente pe zeci de articole ale propunerii legislative.
Ceea ce va duce la un inevitabil conflict cu liberalii și cu președintele. Pe cale de consecință, este posibil ca și rotativa guvernamentală să intre în impas. Așadar, amenințarea socialiștilor cu destrămarea coaliției, prăbușirea majorității parlamentare și, în cele din urmă, alegeri anticipate devine un puternic instrument de șantaj asupra liberalilor. De aceea cred că PNL și președintele, pentru care anticipatele ar fi o catastrofă politică, vor ceda și vor accepta resemnați tot ceea ce li se cere. Oare și impozitarea progresivă? Rămâne de văzut.
