În 1902, Pogoreștii erau moșie răzeșească, cele 30 de familii (130 de suflete) deținând 896 ha de pământ, pe care creșteau 77 de boi și vaci, 22 de cai, 1002 oi și 30 de porci, având în plus și 60 de stupi de albine. Satul se întindea pe coasta dealului Pogorești și pe țărmul stâng al Jijiei, spre Prut, până în Drumul Furilor. În sat, pe șes, se construise în 1886 și o stație meteorologică. Tot la 1902, Răusenii se întindeau pe 3318 ha, din care 2700 erau ale proprietarului Ioan Pavli (Jean Pavly). Populația număra 690 de locuitori, care se închinau la o biserică veche de bârne, ridicată la 1789 și având catapeteasma luată de la o biserică și mai veche. Sunt menționate urmele unui sat foarte vechi, la vest de Răuseni, unde se aflau câteva bordeie, în locul numit Odaia-Răuseni. Legenda atribuie aceste urme unui sat numit Huseni, ars de turci în urmă cu vreo 300 de ani. Interesant este că la 8 aprilie 1584, Petru Șchiopul voievod întărea uric lui Cucor stolnic pe niște părți din satul Husiani, dincolo de Jijia, la ținutul Dorohoi, deci un sat Huseni pe Jijia a existat! Spre nord-vest de Răuseni, față în față cu vechiul sat Huseni, legenda menționează un alt sat vechi, Murăreni, ale cărui urme de grădini și case se puteau observa la început de secol XX. E posibil să fi fost doar un cătun/o seliște ai cărei locuitori se ocupau cu morăritul, de aici numele Murariu dat unuia dintre ei, apoi și cătunului. Jijia fiind aproape, se putea face și exploata o moară pe apa râului. Faptul că în sat și împrejur au fost descoperite numeroase gropi de pâine poate constitui o altă dovadă a existenței Murărenilor. Mai târziu, moșia Răuseni ia numele Domneasca, fiind stăpânită de familia Ghica, care a dat mai mulți domni țării și din ale cărei case mari de piatră de lângă biserica veche încă se puteau vedea urme. În sfârșit, lângă Rediu exista și o stație de cale ferată, pe linia Dorohoi-Iași, având în 1896 un venit de circa 15.232 lei. Urmare a împroprietăririlor din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, satul Comândărești va fi încorporat, la un moment dat, satului Rediu, chiar dacă moșia Comândărești va fi menționată ulterior ca moșie a statului. La punerea în aplicare a legii agrare din 1921, comuna Răuseni, aflată în regiunea agricolă Sulița era formată din satele Răuseni ( cu acest prilej satul a dat 544 ha pentru alte comune), Pogorești (proprietate răzeșească), Răuseni (al lui Ion Pavly), Rediu (proprietari frații Corjescu), fiind menționată și moșia Comândărești, dar și noua așezare în curs de înființare, Doina. 500 de familii țărănești din comună au primit, în total, 1698,50 ha de teren, comuna primind ca pământ comunal suprafața de 618,50 ha de teren. Satul Doina, situat la sud-vest de Răuseni și la nord-vest de Rediu, a fost înființat în primul deceniu al secolului XX, prin colonizarea unor locuitori veniți din sate aflate în sud-vestul județului: Slobozia-Secătura, Siminicea, Fântânele și Poiana. Au fost împroprietăriți 102 coloniști, care au primit 479 ha de teren pentru agricultură și 168 ha de imaș. Satul e menționat în 1925 la comuna Răuseni, plasa Sulița. Reforma agrară din 1945, a guvernului Groza, a împroprietărit în total 232 de țărani, cu o suprafață de 308 ha de teren. Atribuirea unor loturi foarte mici, uneori la distanțe mari față de satele de reședință, a făcut ca unii dintre țărani să refuze punerea în proprietate. Astfel, zeci de locuitori din comuna Răuseni au refuzat să fie împroprietăriți în comuna Albești. În urma recensământului din 2011, populația comunei însuma 2817 locuitori, în scădere față de cea recenzată în 2002, când se înregistraseră 2983 locuitori.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU