Zeci de botoșăneni pasionați de istorie, arheologie sau amatori de îmbogăţire caută comori îngropate și neatinse de mii de ani. Mergând pe urmele strămoșilor, cei mai mulți visează să scoată la iveală vestigii și descoperiri importante.
Pasiunea a luat amploare în județ începând din 2012, iar de atunci numărul căutătorilor de comori a crescut constant de la un an la altul. „Până acum s-au înregistrat 210 autorizații pentru detectoare de metal”, spune Delia Nenișcu, purtător de cuvânt în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean. Asta pentru că aceste căutări de vestigii se pot face cu ajutorul detectoarelor de metal, iar deținerea unui astfel de obiect nu este chiar atât de simplă.
Procedura seamănă întrucâtva cu cea pentru armele neletale pentru autoapărare ce necesită autorizare. Când cineva își cumpără un asemenea detector de metale, trebuie să anunțe poliția. Iar dacă vreun căutător de comori vrea să renunțe sau să vândă un aparat, acesta trebuie să anunțe poliția și să anuleze autorizația, urmând ca persoana care a cumpărat să-și procure o nouă autorizație. Aceste autorizații nu expiră niciodată, putând fi radiate doar la cerere. „O persoană fizică sau o firmă poate înregistra mai multe aparate, iar autorizațiile se dau individual pe fiecare aparat în parte”, spun polițiștii. În plus, un detector de metale costă de la câteva sute de lei, până la câteva mii de euro, în funcție de model și specificații tehnice. Avantajul este că aparatele sunt simplu de folosit, inclusiv pentru începători.
„Cam 80% este noroc, iar restul e muncă”
În spatele descoperirilor stau zile întregi de căutări și ore de muncă asiduă. Și nu este vorba doar de atât, ci inclusiv de inteligență și perseverență. „Cam 80% este noroc, iar restul e muncă. Dar munca depinde și de caracteristicile detectorului. Uneori, parcurg și peste 10 kilometri – verific zona și sap atunci când detectorul indică ceva. Doar că din 100 de gropi săpate, în peste 90 de cazuri poți să ai surpriza să găsești sârme, capace metalice, ori alte gunoaie”, a povestit Ștefan D., unul dintre căutători.
Deși pare o muncă la întâmplare, nu este chiar așa. Asta pentru că înainte de a ieși în teren cei mai mulți dintre căutători se documentează. Citesc multă istorie, încearcă să afle poveștile locurilor și așa își dau seama care sunt cele mai valoroase locuri din împrejurimi. Până și simpla atestare documentară a unei localități reprezintă un indiciu.
Descoperire din Epoca Bronzului
Ultima descoperire în județ a fost făcută în urmă cu câteva zile de o tânără din satul Stâncești, comuna Mihai Eminescu. Pasionată de istorie, mai cu seamă că în apropierea satului ei au fost găsite rămășițele unei vechi cetăți dacice datate din secolele VI-III înainte de Hristos, Dana Chisăliță a făcut o pasiune în a căuta urmele istoriei. Iar munca și perseverența au răsplătit-o.
Într-una din zile, ea a mers în pădurea Gorovei, iar la circa 100 de metri de șoseaua care leagă municipiul Dorohoi de Vârfu Câmpului, la circa 45 de centimetri în pământ, a descoperit două toporiște celtice vechi de aproape 3.000 de ani, care datează cel mai probabil din Epoca Bronzului.
„Erau la circa 30 de centimetri unul de celălalt. Sunt topoare celtice. Le foloseau pentru ritualuri, din ce știu eu”, a povestit tânăra, care a predat obiectele la Direcția Județeană pentru Cultură.
„Avem un teritoriu destul de vast plin de istorie”
Dănuț Huțu, directorul Direcției Județene pentru Cultură, spune că descoperirea nu a fost întâmplătoare, întrucât Botoșaniul reprezintă o adevărată vatră de istorie. „Avem un teritoriu destul de vast plin de istorie. Ultima numărătoare făcută de noi ne indica faptul că am avea aproape 1.800 de situri arheologice în Repertoriul Arheologic Național, din care 250 care sunt plasate pe lista monumentelor istorice”, a declarat Dănuț Huțu. Potrivit acestuia, topoarele găsite de Dana Chisăliță vor fi predate Muzeului Județean de Istorie pentru a fi expertizate și pentru a li se stabili vechimea. Cert este că în patrimoniul muzeului de la Botoșani mai există exponate asemănătoare descoperite în județ. În plus, în zona în care s-au găsit cele două toporiști s-a mai descoperit o sabie, care a fost predată la Suceava.
Tot acolo, în 2009 s-a găsit un tumul pe Dealul Căbușca, cunoscut sub numele de Movila Gorovei. Descoperirea funerară a fost făcută de Octavian Liviu Șovan, cel care muncit enorm la realizarea Repertoriului Arheologic al Judeţului Botoşani, conceput de el și promovat pe site-ul http://www.patrimoniubotosani.ro administrat de Direcția Județeană pentru Cultură. De altfel, pe acest site este și harta interactivă a siturilor arheologice, toate locurile în care s-au făcut descoperiri fiind marcate și fișate. De aici se inspiră cei mai mulți căutători. „Toate descoperirile făcute în județ arată că aceste locuri au fost populate din cele mai străvechi timpuri, iar actualul județ Botoșani s-a aflat pe ruta popoarelor migratoare”, a adăugat Dănuț Huțu, directorul Direcției Județene pentru Cultură Botoșani.
Artefactele trebuie predate obligatoriu
Deși seamănă mai mult cu un hobby, căutarea de artefacte sau obiecte istorice reprezintă o activitate reglementată. Astfel, conform legii, căutătorii nu au voie să intre în siturile arheologice și să sape neautorizat. În plus, cei care au descoperit bunuri din această categorie sunt obligați să le predea, în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea, iar primarul este obligat să înștiințeze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore. Asta pentru a fi luate măsuri de pază și de conservare.
Căutătorii pot beneficia și de un fel de despăgubire din partea Ministerului Culturii. Cei care caută vestigii spun însă că nu sunt interesaţi de o eventuală recompensă, ci mai degrabă de emoţiile descoperirii. „Satisfacția noastră cea mai mare este atunci când scoatem ceva din pământ și realizăm că nu a mai fost atins de sute de ani, iar acolo e istoria noastră, poate chiar rădăcinile acestei nații”, a mai spus Ștefan D.
