Dalila este forma romanizată, însemnând „cea delicată”, a prenumelui feminin de origine ebraică, Delilah („dil – EYE – lƏ”). Un personaj legendar, aceasta este menționată în „Vechiul Testament”, în Cartea a VII-a, numită și „Cartea Judecătorilor”, deoarece prezintă istoria evreilor în timpul judecătorilor biblici. Dalila era o curtezană, o femeie de moravuri ușoare din Sorek, regiunea Gaza de astăzi, o regiune ce marca granița dintre poporul filistenilor și cel al unuia din cele 12 triburi ale vechilor israeliți. Întâmplarea face ca de ea să se îndrăgostească, iremediabil, Samson („Omul soarelui”), unul dintre ultimii judecători ai vechilor israeliți, menționat în „Cartea Judecătorilor”, cap. 13-16, și unul dintre ultimii lideri care au împărțit dreptatea în Israel, înainte de instituirea monarhiei. Conform relatărilor biblice, Samson era unul dintre „nazariți” („cei consacrați, separați”), calitate în care făcuse un jurământ prin care dobândea un grad de sfințenie, pentru o perioadă de timp în care trebuia să respecte mai multe reguli stricte: să se abțină de la vin și de la orice derivat din struguri, să nu se tundă și să nu devină impur ritual prin contactul cu cadavrele sau mormintele, inclusiv cele ale membrilor familiei. Ca nazirit, adică sfânt al Lui Dumnezeu, lui Samson i s-a dat o putere nemaipomenită, care să-l ajute împotriva dușmanilor și să poată face fapte supraomenești, precum uciderea unui leu cu mâinile goale, sau masacrarea unei armate întregi de filisteni având ca armă doar un maxilar de măgar. Din acest punct de vedere, unii consideră că Samson este echivalentul ebraic al unor altor eroi mitici, precum Ghilgameș, Enkidu (din mitologia mesopotamiană), sau Herakles/Hercule, din mitologia greacă. Secretul puterii lui Samson, conform și jurământului depus, era în pletele sale, care dacă ar fi fost retezate ar fi dus la piederea puterilor sale supranaturale. Conform autorului antic Flavius Iosephus, un evreu romanizat, Dalila ar fi fost o prostituată din neamul filistenilor. În „Cartea Judecătorilor”, XVI-4, se arată că Samson s-a îndrăgostit de această femeie. Povestea continuă cu oferta pe care liderii filistenilor i-au făcut-o Dalilei, aceea ca în schimbul sumei de 1100 de sicli (monede de argint), dată de fiecare dintre ei, aceasta să afle și să le comunice secretul puterii lui Samson. Potrivit acelorași relatări, au existat trei încercări eșuate ale Dalilei de a desluși tainele puterii lui Samson. De fiecare dată, acesta a mințit-o. Mai întâi, a făcut-o să-l lege cu șapte fire verzi, pe care le-a rupt cu ușurință, apoi cu frânghii noi, pe care de asemenea le-a rupt, apoi să-i prindă șuvițele de păr în războiul de țesut, încercare din nou nereușită. În cele din urmă, la insistențele Dalilei că bărbatul cu care împărțea patul nu are încredere în el, Samson i-a dezvăluit că puterea sa stă în părul de pe cap. Când eroul dormea, Dalila a poruncit unui servitor să-i taie părul lui Samson, după care ea l-a trezit pe erou și l-a dat pe mâinile filistenilor. Aceștia îi scot ochii și îl obligă să macine grâne într-o moară din Gaza. Lucrând acolo, de la un timp părul începe să-i crească din nou. Când filistenii îl duc pe Samson în templul lor, Samson le cere să îi permită să se rezeme, pentru a se odihni, de unul dintre stâlpii tempului. După ce i s-a acordat permisiunea, Samson înalță rugi către Dumnezeu, își recuperează miraculos puterile, prăbușind peste el și peste filisteni templul, ceea ce a însemnat moartea tuturor. „Vechiul Testament” nu menționează nimic despre soarta Dalilei, sau dacă a avut remușcări pentru trădarea amantului său. Din acest motiv, „mutatis mutandis”, până astăzi, numele de Dalila a devenit sinonim cu acela al trădării feminine, cu femeia fatală care îi prinde în mrejele ei, spre a-i distruge, pe bărbații cei mai tari. Și dacă tot a fost aniversat alaltăieri Mihai Eminescu, se cuvine să încheiem cu nemuritoarele versuri dedicate Dalilei din „Scrisoarea a V-a, Dalila”: „Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,/Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii […] Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila – /De ai inimă și minte – feri în lături, e Dalila!”
Prof. Dr. Daniel BOTEZATU
